-X-

două cuvinte

2011-12-09T10:14:00.001+03:30

imagine - Sohrab Sepehri

motto
„Oglinda vede un om, îl socoteşte frumos şi-l îndrăgeşte ; altă oglindă vede omul, îl socoteşte înspăimîntător şi îl urăşte ; şi fiinţa care produce impresia e mereu aceeaşi."

La inceput am crezut ca totul mi se trage de la pijamaua aceea. O pijama noua din tricot alb cu imprimeuri abstracte in nuante de albastru turcoaz si mustar. Combinatia mai putin obisnuita de culori mi-a atras atentia si i-am zis mamei ca mi-o doresc drept cadou de ziua mea.

Ma trezisem in mijlocul marii, pe puntea unei ambarcatiuni inguste din lemn, in spatele unui sir de vaslasi tineri, toti bruneti, toti imbracati cu camasi albe. Le vedeam spatele incovoindu-se sub greutatea vaslelor si le auzeam respiratia sacadata ritmata de glasul carmaciului ce statea in fata lor, deci cu fata spre mine. Era un pic mai in varsta, dar tot tanar, cu trasaturi inasprite de soare si vant.
Mirosul persistent de catran se amesteca cu cel de apa sarata.
Ambarcatiunea s-a leganat si am simtit cum alunec. Spatele mi s-a lipit de niste cutii din lemn pe care pana atunci nu le observasem. Tineam in maini o tava. Pe tava erau cateva cescute foarte mici, de marimea unei jumatati de ou, umplute cu un lichid inchis la culoare. Cestile din lut ars nu aveau modele decorative si mi se parea ca seamana cu niste coji de nuci.

Carmaciul mi-a facut un semn prietenos cu capul. Inseamna ca ma cunoaste, am constatat cu uimire. Il vedeam ca prin ceata. Intelesesem totusi ca trebuia sa le dau vaslasilor sa bea.

Stateam intepenita pe puntea proaspat catranita si ma intrebam ce caut acolo. Cum am ajuns? Nu-mi aminteam nimic. Ma incurajam spunandu-mi ca acesta e un vis si ca nu va mai dura mult si ma voi trezi.
Dar daca e realitate? Daca sunt altcineva decat persoana care-mi inchipui ca sunt?
Ineditul ideii mi-a taiat rasuflarea.
Incet am ridicat o mana, sprijinind tava pe cealalta, si am pipait fata in cautarea ochelarilor, element ce-mi putea confirma ca sunt Eu.

Nu aveam ochelari. Oh! ... e explicabil, mi-am zis relaxata. De asta il vad pe carmaci ca prin ceata.
Am continuat cu lobul urechilor in cautarea cerceilor. Cu doar cateva luni in urma, in vacanta de dupa clasa a patra, imi facusem gauri in urechi. Ultima mea achizitie o reprezentau niste cercei din argint cu agate cumparati de la o bijuterie unde se vindeau produse din argint chinezesc.

Dar degetele mele pipaiau in zadar lobul urechii. Nu era nici urma de cercei si nici urma de gauri.

In acel moment am avut senzatia ca ma topesc aidoma unei bucati de gheata in lumina soarelui.

Cum adica sa nu fiu eu din moment ce am contiinta a ceea ce sunt?!!!
Cu frica m-am gandit la si mai rau. Adica s-ar putea sa nu fiu fata ... sa fiu baiat?
Ce absurd sunau intrebarile dar cat de logica era situatia in sine, caci ce sa caute o fata de unsprezece ani pe o corabie cu baieti tineri?

Glasurile si rasetele lor imi ajungeau la urechi fara insa sa pot deslusi ce se spune.

Parca cineva, cu un pieptene din fier inrosit, imi aranja artistic gandurile.

Eram undeva departe, departe atat in timp cat si in spatiu. O spuneam cu sange rece incapabila fiind sa ma emotionez de extraordinarul situatiei.

Ne apropiam de tarm caci in departare se zarea un sir de cladiri orbitor de albe ce contrastau cu albastrul cerului si al marii. Aerul vibra de lumina. Lumina imi patrundea prin pori. Vantul adia atat cat sa-mi usuce fruntea transpirata.
O fericire stranie m-a cuprins exact in momentul in care m-am trezit.

M-am trezit in patul meu cu ochii tintuiti de tavan. Cateva secunde am rememorat visul. Corpul imi ardea. La fel si ochii.

Mama a intrat in camera probabil sa ia ceva, si, dupa cateva ecunde in care a stat pe loc, m-a intrebat nedumerita : De ce miroase a benzina?
Vazand ca nu-i raspund a adaugat : Nu cumva te-ai apucat din nou de experimente?
Aluzia ei m-a facut sa zambesc din doua motive. Mi-a amintit ca vara trecuta incercasem si reusisem sa confectionez o baterie artizanala. Dar zambeam si la gandul ca mirosul din camera nu era de benzina, era de catran ... si mi se parea extraordinar faptul sa fi adus acel miros cu mine la revenirea din lumea viselor :)

Au trecut multe saptamani fara sa mai visez ceva desi imi doream cu ardoare sa stiu ce s-a intamplat cu cei de pe corabia din lemn.

Al doilea vis a venit odata cu prima zapada.

Exact ca si prima oara, m-am trezit direct pe punte. Era ca si cum intrerupsesem un film pe caseta video si m-as fi reintors sa vad continuarea.
Stateam exact in aceeasi pozitie, cu tava in maini, cu spatele lipit de cutiile mari si greoaie ca niste lazi de zestre. Oare ce-o fi in cutiile astea? - m-am intrebat cu curiozitate.

Am pasit incet pe puntea data cu catran. Pentru o clipa mi-am zarit piciorul incaltat cu o sanda din fasii de piele legate jur-imprejurul gleznei.
Treceam printre vaslasi. Fiecare lua cate o ceasca de pe tava, o sorbea intr-o clipa, inclina usor capul in semn de multumire si o aseza la loc.
Ii priveam cu uimire pe oamenii aceeia plini de viata. Camasile albe dintr-o tesatura grosiera se potriveau cu parul ravasit de vant.
Din vorbele lor am retinut doua cuvinte. Le repetam in gand spre a le memora cat mai bine.

Nici nu mi-am dat seama ca ne-am apropiat de tarm. In ritm vioi, gesticuland amplu, insotind gesturile cu rasete sanatoase, tinerii au coborat. Am coborat si eu nestiind incotro s-o apuc. Nimeni nu ma bagase in seama. Nimeni nu ma intrebase nimic. Incepeam sa inteleg ca eram 'de-al casei' si deci nu trebuia ca cineva sa aiba grija de mine.

Paseam incet apropiindu-ma de ceea ce ar fi trebuit sa reprezinte piata orasului. Cladiri modeste din piatra de calcar marcau drumul batatorit.
Totul era atat de rudimentar in jur, simplu, fara inflorituri, dar totusi frumos. Un fel de frumusete ce ti se aseza pe imima ca polenul florilor.

Undeva in fata trona impunatoare o statuie din piatra alba. Dupa cateva minute de mers, apropiindu-ma, am constatat ca e vorba de un delfin.

M-am indreptat intr-acolo.
Strada pe care mergeam si piata din fata se umpluse de oameni. Din vestimentatia lor lipseau culorile vii. Mult alb, crem, culoarea nisipului, negru, aramiu, uneori verde masliniu, galben sters sau un rozaliu incert.
Purtam aceeasi camasa alba din panza groasa dar nu lipsita de moliciune.

Un grup de copii s-a apropiat de mine. In mod sigur ma cunosteau caci incepusera sa gesticuleze prietenosi. Chipul niciunuia nu-mi era cunoscut. Nimic din memorie nu ma lega de ei. De acel loc nu ma lega nimic. Nu-mi aminteam sa ma fi legat ceva.

Intre ei si mine nu ramasesera mai mult de zece metri. In acel moment am zarit havuzul din fata statuii delfinului.
Un soc electric mi-a zdruncinat neuronii. Am schimbat directia si am alergat intracolo. Oglinda apei ma va ajuta sa-mi vad chipul ... sa vad cine sunt.

Am atins cu mainile bordura din piatra colturoasa. Varfurile degetelor s-au inmuiat in apa.
In momentul in care mi-am apropiat fata de luciul apei am simtit un vuiet prelung si o forta nemaivazuta care m-a smuls din locul in care eram.
Eram trasa cu spatele, cu o viteza de racheta, printr-un tunel luminos.
Degetele atingeau peretii inexistenti ai tunelului. Fiecare atingere se materializa in secunde, ore, ani, milenii.
Niciodata ca atunci n-am simtit mai concret ce inseamna calatoria in timp. Pentru mine Timpul devenise palpabil. O senzatie pe care chiar de-as trai-o zilnic nu as putea-o descrie prin cuvinte.

M-am trezit cu sentimentul unei revelatii desi deocamdata nu o puteam constientiza.
Cu ochii semiinchisi am notat pe ziarul de pe masa cele doua cuvinte memorate in vis.

Zile de-a randul le-am cautat in atlas. Convingerea mea era ca aceste doua cuvinte reprezinta numele unor porturi, iar dupa sonoritate, cel putin unul, mi se pareau a fi un port din Grecia.
Nenumarate ore am buchisit denumirile geografice ale unor localitati insignifiante de pe insule minuscule risipite in Marea Mediterana, Egee si Adriatica.
Nici o localitate nu semana dupa nume cu cele doua cuvinte notate pe pagina de ziar.

Esecul nu m-a marcat foarte mult. Renuntasem sa caut si nici nu ma incumetam sa povestesc cuiva ce visasem. Nu aveam nici un chef sa devin motiv de distractie pentru unii.

Au trecut doi ani si ceva fara sa mai visez locul acela, corabia aceea, oamenii aceia ...

Intr-o zi, in vacanta de vara dintre a saptea si a opta, am trecut pe la biblioteca orasaneasca. Mergeam des acolo si, in ciuda varstei, aveam vechime ca cititoare.
Hazardul, caruia se cuvine sa-i multumesc in fiecare zi, mi-o scoate in cale pe profesoara de franceza de la generala.
Ne-am intalnit exact pe culoarul din fata salonului cu carti de referinta, albume de arta, enciclopedii, atlase si compendii, deci, intr-un cuvant, acele carti ce nu se dadeau cu imprumut acasa si la care noi, cei sub 14 ani, nu aveam acces.
Atunci imi scapara prin minte o idee. O salut si o rog sa ma ajute sa gasesc o denumire.
Amabila dansa ma intreaba despre ce-i vorba. Ii spun primul cuvant : Mariotis, dupa care adaug si o minciuna. Ca l-am auzit la radio dar nu stiu in ce tara se afla.

Foarte amabila cauta intr-un sir de tomuri groase, posibil Larousse.
In sfarsit. Se pare ca a gasit. Citeste in gand si imi traduce cuvant cu cuvant.
Am surpriza sa descopar ca Mareotis, nu Mariotis cum notasem eu in momentul trezirii, reprezinta numele unui lac din Egipt in apropiere de Alexandria.
Deci numele exista in realitate! aproape ca tip triumfatoare in gand.
Dar nu corespunde cu ceea ce vazusem in vis. Eram sigura ca-i vorba de mare ...
Doamna profesoara continua cu explicatiile din enciclopedie. Lacul s-a format datorita unui istm pe care ulterior a fost ridicat orasul Alexandria, istm ce separa uscatul de Marea Mediterana.
Ii multumesc si ies pe usa in goana fara sa predau cartile aduse. Simt cum mi se desprind talpile de pamant. Daca nu as sti ca levitatia e imposibila pentru oameni, caci niciodata nu am luat in serios discutiile despre levitatia yoghinilor, as putea sa jur ca plutesc prin aer.

La putin timp, si presimteam ca asa se va intampla, m-am trezit din nou in mijlocul acelui vis.
Stateam rezemat(a) de cutiile de lemn. Corabia se legana iar eu imi spuneam ca acum e ultima sansa de a afla ce se ascunde in cutiile din spate. Margaritare, diamante, smaralde, rubine, peruzele, obiecte din aur masiv, dinamita, mirodenii ? ... oare ce?

Cu varful degetelor am tras capacul cutiei de deasupra. Prin fanta ingusta, de vreo doi centimetri, mi-am strecurat palma stanga. Cu dreapta tineam intr-un echilibru precar tava cu cestile de lut.

Degetele au atins niste obiecte ce pareau a fi caramizi cu striatii. Am plimbat varful degetelor de-a lungul si de-a latul cutiei. Nu ma inselam. Era vorba de niste caramizi. Nimic senzational, mi-am zis dezamagita in gand.

In acel moment m-am trezit. Un sentiment profund de usurare a pus stapanire pe mine.

Dar aventura mea nu se terminase aici. Pot spune ca de abia acum incolo avea sa se desfasoare partea cea mai importanta.

Vacanta de vara reprezenta pentru mine cel mai potrivit sezon pentru lectura, caci in viata exista sezoane pentru te miri ce lucruri :)

Citisem cartile imprumutate de la biblioteca asa ca trebuia sa merg sa le predau si sa iau altele noi. Aveam notate cateva titluri dar, ca de obicei, la fata locului imi schimbam deciziile caci nu o data se intamplase sa descopar titluri mai incitante decat cele de pe lista de lectura obligatorie.

In acea zi masa bibliotecarei fusese incarcata la refuz de cartile predate de cititori. Probabil ca nu avusese timp, sau chef, sa le reaseze in raft.
M-a rugat sa i le mut pe o bancheta de langa perete.
Le-am luat in teancuri si le-am pus pe locul indicat de dansa. Pe masa ramasesera doar doua teancuri. Am luat jumatate din primul teanc. Privirea insa mi-a ramas lipita de coperta primei carti din jumatatea de teanc de pe masa : Balthazar - Cvartetul din Alexandria.

Alexandria ! ... numele mi-a revenit in memorie cu o precizie dulce - dureroasa.
Am pus cartile deoparte si cu febrilitate am luat cartea aceea. Am deschis-o la intamplare.
Dar ce intamplare! Privirea mi-a cazut exact pe un nume : Mareotis.
Acolo se pomenea despre Mareotis. A fost indeajuns pentru a o lua acasa.

Am citit-o cu setea celui ce traverseaza desertul in speranta ca va nimeri oaza cu apa rece.
Cuvintele imi alergau prin fata ochilor. Am descoperit in Lawrence Durrell un magician al cuvintelor, al starilor, al sentimentelor, al amintirilor cvadruple, al unei lumi ce ma atragea prin forta descriptiva ...

Celelalte trei volume ale cvartetului le-am citit cu aceeasi sete.
Justine, Clea, Mountolive ...

Justine, Clea, Balthazar si Mountolive isi povestesc amintirile. E vorba de patru personaje, doua feminine si doua masculine, ce povestesc aceleasi intamplari. Mult mai tarziu, de la Deidra - o prietena virtuala descoperita pe yahoo 360 tocmai datorita acestei preferinte comune, am aflat ca e vorba de un roman polifonic. Deidra isi daduse licenta cu Cvartetul din Alexandria :)

Intamplarile sunt redate in viziune proprie, filtrate de sensibilitatea fiecarui povestitor in parte, si tocmai de aceea devine superinteresanta lecturarea lor. Cititorului i se ofera posibilitatea unei analize psihologice ample a unor intamplari pe care insusi autorul le prezinta a fi drept ireale. Si totusi amintirile se între-ţes, se între-pătrund, se între-amestecă intr-un complicat proces alchimic ce are loc in laboratorul ideatic al cititorului.

Cvartetul m-a marcat in mod definitiv. In scurt timp viziunea mea despre "a fi" s-a intors cu susul in jos.
In paginile lui Lawrence Durrell descopeream esenta ascunsa a vietii, finitudinea, nemarginirea, dimensiunile iubirii, ale deceptiei, platitudinea, ineditul, rutina si unicitatea, nevoia de regasire in celalalt, refuzul de aliniere la actiuni sablonarde, nebunia drept forta eliberatoare, valoarea nula a adevarului dovedit dar nedorit, placerea de a te materializa in realitatea apropiata asa cum esti nu asa cum altii au pretentia sa fii, riscul de a-ti cunoaste limitele, raportul labil dintre real si imaginar, pledoaria pentru naturaletea gesturilor, dominatia la nivel sentimental, si cate altele.

Acum se va intelege de ce in profilurile de pe yahoo360 si blogspot seria Cvartetului din Alexandria a fost trecut in topul preferintelor. Top 10 cu cele mai bune carti citite.
De-a lungul anilor Cvartetul a ramas in top ... o prima iubire careia ii datorez matricea interioara.

Dupa foarte multi ani, in era Internetului, a trebuit sa caut informatii despre eductoare :)
Tastasem primele trei litere. Cat de neprevazut lucreaza creierul uman!
Degetele s-au oprit in aer datorita unui flash ce-mi traversa memoria cu viteza luminii.
Al doilea cuvant !... am soptit cu vocea gatuita de emotie.
Am tastat si urmatoarele litere : Eduba.

A durat cateva secunde pana cand sa mi se afiseze pagina in intregime. Alunecam printre randuri aproape fara sa le vad. Undeva pe la jumatatea paginii m-am oprit impiedicata de un titlu : Eduba, Ancient Sumerian School.

Simteam cum imi clocoteste sangele.
Caramizile acelea cu striatii din cutia de lemn de pe corabia din vis erau de fapt placute cu litere cuneiforme. Baietii aceia pe care-i credeam vaslasi erau de fapt elevii unei "Eduba" din Sumerul antic. Ei erau viitorii scribi.
Acum totul se lega in mintea mea si se facea definitiv lumina.
Prin panza de lacrimi nu mai reuseam sa citesc textul afisat pe laptop.

Gandurile o luasera razna de-a binelea.
Daca ar fi sa gasesc o explicatie logica viselor de atunci nu as ezita sa spun că si azi sunt bulversata de precizia informatiilor cuprinse in cele doua cuvinte aduse cu mine in momentul trezirii.

Daca ar fi sa gasesc o logica celor intamplate atunci, si partea enervanta e ca mereu incerc sa gasesc explicatii lucrurilor aparent ilogice, ar trebui sa incep prin a spune ca legatura dintre acele vise si descoperirea Cvartetului din Alexandria a lui Lawrence Durrell nu a fost decat o intamplare fericita bazata pe coincidenta numelui lacului Mareotis.

Mirosul de benzina ce zgandarise simtul olfactiv al mamei fusese un miros real si provenea de la pijamaua mea. Pijamaua fusese imprimata cu culori din derivate petroliere, caci astfel se explica de ce la contactul cu corpul infierbantat anumite fractiuni s-au volatilizat generand mirosul de benzina.
Mai ramane sa accept ideea ca mirosul avusese un rol in generarea visului de pe puntea corabiei proaspat data cu catran :)
Oare cine pe cine a influentat?

Logic e si faptul ca numele auzit de mine reprezenta un nume vechi ce, de secole, iesise din uz, caci si arabii si europenii in trecere prin Egipt au folosit si folosesc in continuare denumirea de Mariout.
In vis eu retinusem Mariotis, adica exact acea denumire din timpul reginei Cleopatra si inainte de epoca ei.

Ilogica ramane doar stradania mea de a-mi baga in cap ideea ca a fost vorba de un simplu vis din perioada copilariei.
Ceva, mult mai puternic decat vointa mea, decat Logica careia ii aduc drept ofranda lucruri vitale a caror lipsa ulterioara imi va decolora existenta, ma obliga sa cred ca exista o prelungire a visului. O radacina adanc infipta intr-o dimensiune inaccesibila.

http://blogu.lu/exergy/

o pictoriţă catalană

2011-09-17T22:14:00.000+04:30

http://blogu.lu/exergy/

o pictoriţă catalană ... cu un univers aparte

http://blogu.lu/exergy/index.php/category/montserrat-gudiol/

... şi totuşi există

2011-06-15T18:35:00.001+04:30

http://blogu.lu/exergy/

pseudo-catrene

2011-05-24T07:25:00.002+04:30

imagine - Georgia O'Keeffe

respirînd adînc aştept ziua ce va veni
să mă scufund în ea ca în uitare
şi printre secundele ghilotinate în orologii pustii
să mă strecor zîmbind, total nepăsătoare.

şi zidindu-mă încet în picaturi de uitare
să mă cern ritmic peste umbre de vis,
să şterg tot ce-am simţit şi tot ce mi se pare,
tot ce-am respirat, ce-am rîs sau ce-am zis.

apoi eliberată de tot şi de toate
să mă-nfăşor în arama toamnelor tîrzii,
pregătită să fiu să plec pe neaşteptate
din lumea celor morţi în lumea celor vii.

Saturday May 20, 2006

imperiul unui sentiment

2011-05-23T12:38:00.001+04:30

Aidoma imperiilor, ce trec prin perioade de incipienţă, închegare, expansiune, apogeu si declin, sentimentele sunt supuse aceluiasi algoritm secvenţial. Însă nu toate. Exista sentimente unice, fără uzură, incompatibile cu orice tip de şablon.

Ceea ce depaseste puterea mea de intelegere e faptul că se întâmplă sa rămâi subjugat de un sentiment chiar dupa ce, la nivel cognitiv si afectiv, te-ai desprins de sursa generatoare.

Atunci de unde deriva puterea lui ?
Imperiul acesta nevazut si omniprezent cu ce arme poate fi învins?

Nu te sfatuiesc sa apelezi la arma indiferentei ... desi e tentanta. Nici la cea a auto-invinuirii. Nimanui nu-i pasa daca esti sau nu esti vinovat.
Ironia e o arma de tip bumerang, deci mare grija daca te hotarasti sa o folosesti :)

In fine. Eu am descoperit o arma secreta care m-a ajutat mereu. Intr-o zi, negreşit, o vei descoperi si tu ... asta daca nu cumva ai descoperit-o deja.

http://blogu.lu/exergy/

aritmetică :)

2011-05-22T17:13:00.002+04:30

Moscheea Sheykh Lotfallah , Isfahan
...
O sută de religii nu fac cât vinul sacru,
O-nghiţitură face cât şaptezeci de rugi.
Afar' de vin, nu este un singur lucru acru
În stare să plătească un cer de îngeri dulci.

~Omar Khayyam~

alaltăieri

2011-05-21T19:47:00.001+04:30

alaltăieri am renunţat la tine
ca şi cum aş fi renunţat la antidotul
unei boli vechi ale cărei dureri
nu le mai simţeam.

alaltăieri am renunţat la tine
ca şi cum aş fi renunţat
sa-ţi mai acord dreptul de a exita altundeva
... în afara ta.

(imagine - David Graux)

fata de foc

2011-05-19T11:25:00.002+04:30

imagini blog - Bogdan Prystrom

Paradoxal, dar se născuse odata cu apele oceanelor şi avea să moară atunci când ele vor seca. Însa inainte de toate ea iubea cu obstinaţie ţărâna neagră mirosind a sulfină, a ploaie de octombrie, a struguri tămâioşi şi a lemn de mesteacăn.
O forţă nevăzută o atragea înspre ogoarele negre întoarse de lama argintie a plugurilor, căci bănuia că de acolo îşi trage seva miraculoasă.

Galopa necontenit de la amurgul unei dorinţi la răsăritul unei deziluzii temându-se parcă sa nu piarda urma amândurora, caci amândoua ii erau vitale ... ca aerul, ca apa.

Orizontul se îngusta la tropotul calului ei iar soarele devenea palid atunci cand parul i se răsfira în văzduh.

Cel ce o urmărea din umbra îi tăia uneori calea cu cuvinte goale şi dulci bine pitite în spatele gândurilor duşmănoase. Naivitatea ei îl amuza. Dorea să o vadă strivită şi îşi închipuia că, dacă ar vrea, ar putea-o strivi ca pe o furnică lipsită de apărare.
Dar de la gând la faptă e o aşa lungă cale încât busola îşi zăpăceşte nordul iar logica, ca o pasăre rătăcită de stol, bate din aripi până la epuizare.

Da. Fata de foc era vulnerabilă. Dar din moment ce nu-şi dădea seama de pericol ce importanţă avea că era ?

Cel ce o urmarea din umbră nu avea de unde şti că-i lipsesc cu desăvârşire sorţii de izbândă şi că naivitatea e un scut de apărare pe care Natura nu îl dăruieşte oricui ...

gând senin de florar

2011-05-17T07:30:00.001+04:30

Sunt, şi la rându-ţi eşti, un creuzet aşezat pe flacăra ce preschimbă plumbul în clorofilă. Fiecare fiinţă în parte îi da Universului şansa de a se modifica la scară infinitezimală. Un travaliu ce ne ţine cu sufletul la gură până la ultima suflare.

Lumina crudă îmi spune cu o gingaşă cruzime că, niciodata, nimeni nu va fi asemeni ţie, nimeni nu va fi asemeni mie .

... într-un târziu Timpul va ajunge la liman cu dorinţele noastre la prora, va ancora şi se va spăla de entropie.

gând înnorat de florar

2011-05-16T13:01:00.001+04:30

Spuneam cândva, undeva :

... unii mint din plăcere, alţii din obişnuinţă ... şi unii chiar din plăcerea de a vedea efectul ...

Astăzi zic : unde sinceritate nu e, orice e, degeaba e.

Ştefan Câlţia ... bizantinul suprarealist

2011-05-13T21:36:00.003+04:30

Acest post il dedic unei persoane ce ma citeste de multa vreme si care mi-a spus ca asteapta sa scriu despre Ştefan Câlţia.
Deci rog Canada sa fie pe receptie :)

Incercam sa-mi aduc aminte unde si cand am vazut prima pictura realizata de Câlţia. Mi-e imposibil sa gasesc un reper spatial sau unul temporal ... dar asa e si pictura lui : atemporala, a-spatiala si cu o alambicata incarcatura subliminala. O vezi de abia dupa ce incetezi sa o mai privesti.

Perceptia temelor e destul de ambigua caci mi-au lasat impresia a ceva vechi, profund ... dar in acelasi timp abandonat la granita dintre imaginar si real.
Indraznesc sa afirm ca personajele incercanate, cu obrajii livizi si brate subtiate, cu trupul atrofiat incremenit in pozitii ce se repeta in mod exasperant, nu sunt urate - cum le cataloga pictorul insusi intr-un interviu.
Uratenia lor e doar una de suprafata caci dincolo de fragilitatea trupului urât transpare fragilitatea unui suflet frumos.

Adevarata revelatie in ceea ce priveste pictura lui Câlţia am avut-o cu mai multi ani in urma la biserica armeneasca Vank din Isfahan in timp ce admiram ingerii zugraviti acolo.

inger - biserica Vank, Isfahan

In acel moment, din sipetul bine zavorat al memoriei, picturile lui Ştefan Câlţia au iesit una cate una la iveala.

Ce are special pictura lui Ştefan Câlţia?
Aerul de icoana bizantina, remarcat de toti exegetii ce i-au consacrat articole, e dublat de o rarefiata atmosfera suprarealista, diafana, alunecoasa, usoara ca somnul unui prunc nevinovat.
Gasesc un substrat comun si cu pictura Mariei de Los Remedios Varo Uranga, substrat dat de inocenta cu care-si trateaza ambii artisti personajele pictate. Intalnim siluete alungite ca niste stafii modelate din plastilina, oameni libelula, machiaje de clovni, priviri "sarace cu duhul", fizionomii ciudate ...
De remarcat spatiul de dimensiuni mari in care sunt incadrate personajele. E o tehnica mai speciala cu ajutorul careia pictorul le sporeste fragilitatea.

Coşul cu sânziene

In tablourile pictorului român intalnim o lume a arhetipurilor, a simbolurilor primare, chiar daca, la prima vedere, nu le putem identifica. Chipurile de argila sugereaza vechimea, batranetea, moartea - caci din ţărâna suntem facuti si in ţărâna ne intoarcem.
In acelasi timp insa intalnim un univers ludic. Multe din personajele lui Câlţia par a reprezenta ingeri fortati sa imbatraneasca in piele de om. Dar ele si-au pastrat trupul si sufletul de copil. Unii duc ceva in mana ... altii sunt pozitionati pe sfere.

Călător cu haină roşie şi maimuţă

Aceste elemente sunt introduse pentru a dinamiza tablourile. Sfera semnifica miscarea. Florile, fructele, pasarile si animalele sunt duse cuiva sau undeva iar personajele, desi stau pe loc, uneori plutind in aer, sugereaza trecerea ...

Ma gandeam la o posibila paralela intre imaginile votive ce-i infatiseaza pe ctitorii de biserici - tinand in maini macheta ctitoriei - si o serie din personajele tablourilor lui Câlţia.

Nu sunt critic de arta si nu cred ca m-as pricepe sa fac o prezentare ampla a subiectului, dar in doua vorbe vreau sa punctez o idee : artistii picteaza inconstient lucruri si situatii ce i-au impresionat inainte de a ajunge la maturitate. Câlţia nu face exceptie de la regula.

La Câlţia se poate identifica o lume a satului transilvan, chiar daca stilizata, una a circului si o alta a visului adolescentin. Lumile se impletesc subtil, la nivel constient si inconstient.
Noi, oamenii, nu ne putem delimita memoria, nu o putem partitiona sau formata dupa bunul plac ... nu putem clasa amintirile in foldere pe care, in caz de necesitate, sa le stergem fara urma.
Intotdeauna in urmă ramane ceva ... mai mult decat o urma.

Ma despart aici de universul pictural al artistului braşovean cu invitatia de a-i citi biografia de pe wikipedia.

alte picturi aici:
http://blogu.lu/exergy/2011/05/08/stefan-caltia-bizantinul-suprarealist/

tăceri mari împrejmuite de cuvinte mici

2011-05-03T19:40:00.001+04:30

...

Neputinţa mea de a-mi înţelege unele acţiuni sau decizii se izbeşte constant de nevrerea de a vedea ce e dincolo de ele.

Dar oare dincolo de deciziile ilogice luate într-un anumit moment, dincolo de acţiunile ce din start îşi arătau lipsa de finalitate, dincolo de orice sentiment ce-mi depăşea graniţele interioare în care mă retrăgeam de fiecare dată când greşeam, fără ca greşelile să mai poată fi iertate, se mai ascunde ceva ?

Poate că e vorba de un sentimentalism desuet, ceva cu iz de început de secol XX, ceva ce in unele clipe, doar câteva pe zi, mă caracterizează din plin ... ceva ce caut mereu, dar care, la oamenii de azi, cu greu se mai poate găsi.

Aşa că am învăţat să trăiesc în regatul tăcerilor mari împrejmuite de cuvinte mici, căutând să patrund sensul ascuns al inutilităţii de a spune cuvinte mari cuiva care nu le poate înţelege, nu are nevoie de ele sau nu le merită.

imagine blog - Wolfgang Paalen

cardinalul sentimental

2011-05-01T11:54:00.000+04:30

Rafael - Tanarul Pietro Bembo
ulei pe lemn, 1506
Muzeul de Arta din Budapesta

Zilele trecute am descoperit un lucru interesant. La Muzeul de Arta din Budapesta exista un personaj ce are doua portrete, ambele executate de doi titani ai picturii italiene: Rafael si Tiţian.
Mi-am adus aminte ca de foarte multa vreme nu am postat nimic la "frumoasele estului" ... deci ce ocazie mai buna de a face o invitatie la un muzeu din fostele tari de est ?!
E o mare pierdere sa vizitezi Budapesta si sa nu intri, macar in fuga, in acest muzeu.

Cardinalul Pietro Bembo reprezenta pentru mine un nume necunoscut.
Deoarece nu stiam absolut nimic despre el, avand ceva timp liber, am pornit azi in cautare de informatii. Cu surprindere am descoperit un personaj complex s sensibil.

Pietro Bembo (1470-1547), descendent al unei familii nobile venetiene, om de cultura, poet si apoi cardinal, reprezinta o personalitate nu prin functia avuta in Statul Papal ci prin ceea ce a lasat in urma.

A pus limba italiana pe noi baze gramaticale, ridicand-o la acelasi nivel cu Latina uzitata in cercurile intelectuale din acele timpuri, a avut contributii decisive la dezvoltarea celui mai important gen al muzicii laice - e vorba de madrigal, si a pus intr-o noua lumina opera lui Petrarca.
Prefera ca versurile sa fie recitate de o femeie care sa se acompanieze singura la lauta. Tripla muzicalitate, a versurilor in sine, a vocii feminine si a instrumentului muzical, puteau atinge perfectiunea.

Viata intima i-a fost punctata de mai multe povesti sentimentale si, in nici un caz, nu trebuie omisa legatura erotica cu Lucrezia Borgia, una din cele mai cunoscute femei din perioada Renasterii, si totodata una din cele mai temute ...
Scrisorile lui Pietro Bembo catre Lucrezia Borgia au fost considerate de poetul englez Lord Byron drept cele mai frumoase scrisori de dragoste scrise vreodata.

Tiţian - Cardinalul Pietro Bembo

ulei pe panza, 1545-46
Muzeul de Arta din Budapesta

Daca in portretul executat de Rafael ne intampina privirea alunecoasa a unui tanar cu trasaturi aproape feminine, in cel pictat de Tiţian suntem pusi fata in fata cu un batran ce-si duce povara ultimilor ani ai vietii ... si pare sa nu o faca cu placere.
As fi vrut sa pot spune ceva filozofic pe marginea acestor doua tablouri dar cred ca e mai bine sa le privesc in tacere ... sa privesc in tacere aceste doua capete de pod.

fuziune

2011-04-29T11:14:00.004+04:30

Some Kind of Happiness

Iata ce se intampla cand Frida Kahlo fuzioneaza cu Gustav Klimt :)

Frida in Golden Earrings

Va invit sa priviti si alte tablouri pictate de Wendy Ryan ...

Roses in December

...

o fuziune in toata regula :)

Adele

Little Wind of Flower

Wendy Ryan ... o amatoare profesionista :)

servitor, model, ucenic, prieten ...

2011-04-17T20:13:00.002+04:30

Diego Velazquez - Juan de Pareja ( 1650)
Muzeul Metropolitan

Spuneam mai demult ca Diego Velazquez, in ciuda etichetarii nedrepte, nu a fost doar un pictor de curte.
Voi intari afirmatia cu inca o lucrare. E vorba de portretul lui Juan de Pareja.

Dar mai bine sa spun povestea lui.
Fiul unei sclave africane pe nume Zulema, si a unui spaniol alb, Juan va avea parte de o existenta privilegiata.
Nu si-a vazut niciodata tatal iar la varsta de cinci ani ramane orfan de mama. Stapana mamei il creste si il educa deschizandu-i un orizont in viata. Intamplarea fericita face ca aceasta stapana miloasa sa fie matusa lui Diego Velazquez. La moartea matusii pictorul spaniol ii mosteneste bunurile, inclusiv pe Juan de Pareja.

Relatia dintre ei doi nu a fost una de la servitor la stapan, de la valet la nobil, de la sclav la om liber. A fost o relatie de camaraderie indelungata si incredere, iar daca e sa luam in considerare marturiile contemporanilor, Juan era pentru Diego mai mult un prieten si confident decat un servitor.

Uneori insa nu e nevoie de marturiile terţilor pentru a afla adevarul.
Se stie ca Juan de Pareja l-a insotit frecvent pe Diego Velazquez in calatoriile facute la Roma.
In una din aceste calatorii, ce a precedat comanda portretului Papei Inocentiu al X-lea, Velazquez realizeaza portretul lui Juan de Pareja, lucrare mult aclamata de pictorii italieni si care, la ora actuala, poate fi admirata la Muzeul Metropolitan.
Muzeul a facut achizitia in 1971 de la o casa de licitatii londoneza contra sumei de 5.5 mil $.

Pictura vorbeste in mod convingator.
Un personaj mulatru, intr-o postura demna, cu o privire patrunzatoare si inteligenta, marcat de calm dar si de importanta momentului, ne priveste la randu-i.

Un joc al privirilor ce sfideaza secolele si statuturile sociala impuse de societatea acelor timpuri.

Portretul ne spune ca, pentru Diego Velasquez, etichetat drept pictor de curte, clasele sociale nu existau. Pentru el existau doar oamenii ... caci nu le lua in considerare blazonul, averea, titlurile, faima, influenta, frumusetea fizica sau lipsa tuturor acestora.
Cine nu crede nu are decat sa priveasca tablourile cu piticii de la curte, cu taranii de la hanuri ... sau acest portret al unui om ce, in ochii celorlalti, trecea drept servitorul (sclavul ?) lui Velazquez.

Italienii s-au mirat ca un pictor celebru de talia lui Velazquez a acordat atata importanta unui morisco, termen cvazi-peiorativ prin care erau identificati urmasii maurilor musulmani din Spania sau copiii proveniti dintr-un parinte african si altul alb.

Dar Velazquez nu s-a oprit doar aici. In ciuda interdictiilor ce ii opreau pe albi de a da lectii negrilor, el l-a invatat pe Juan sa picteze, l-a luat drept asistent in atelier si l-a imputernicit ca, in numele său, sa achizitioneze lucrari de arta de la Roma.
La Muzeul Prado din Madrid se afla un tablou pictat de Juan de Pareja.

Disputele despre statutul lui Juan, daca a fost sclav sau om liber, le puteti citi aici.

Timpul trece, clasele sociale se destrama, barierele dintre oameni dispar. Ceea ce ramane e valoarea fiintei in sine - sau non-valoarea ei, umanitatea de care da, sau nu, dovada , caldura sau raceala sufletului, inteligenta sau prostia ce i-a calauzit pasii, puterea de a se ridica peste mofturile si canoanele strambe ale societatii si nu in ultimul rand dorinta de a fi om cu fiecare om in parte.

necunoscuta

2011-04-15T08:31:00.004+04:30

Ivan Kramskoy - Necunoscuta (1883)
Galeria Tretyakov, Moscova

Pentru acest sfarsit de saptamana propun din nou doar un singur tablou.

Un oras, o trasura si o necunoscuta ce a furat privirea unui pictor :)
Pictorul in cauza e Ivan Kramskoy. I-am pomenit numele in blogul dedicat lui Ilya Repin caci Kramskoy i-a fost protector, mentor si apoi prieten.

Restul, referitor atat la pictor cat si la tablou, va las sa descoperiti singuri.

Gabriela Savitsky spunea ca ii lasa impresia ca necunoscuta aduce cu Maria Vetsera :)

http://blogu.lu/exergy/

un zâmbet

2011-04-13T07:31:00.003+04:30

...

Un zâmbet,
uşor poate umple
spaţiul
cuprins în golul rece
al unui cuvânt.

Un zâmbet,
poate spune mai mult
decât toate nimicurile
înghesuite
pe lungimea unui rând.

Thursday June 8, 2006

mărire şi decădere

2011-04-10T18:21:00.000+04:30

Paul Delaroche - Napoleon Bonaparte la Fointainebleau (1845)
Royal Collection, London

Pentru acest sfarsit de saptamana propun un pictor si un singur portret: cel al lui Napoleon Bonaparte dupa discursul tinut la Fontainebleau pe 11 aprilie 1814 ( ziua abdicarii), portret realizat de pictorul francez Hyppolyte Delaroche aka Paul Delaroche.

Consider aceasta pictura o excelenta invitatie de a medita pe tema maririi si decaderii, victoriei si infrangerii, a valorii intrinseci a omului - dincolo de pozitia sa de moment.

fiica nisipurilor

2011-04-08T08:18:00.002+04:30

Jean-Étienne Liotard - Portrait of a Young Woman
Saint Louis Art Museum
Missouri, USA

Portretul acesta l-am descoperit doar cu cateva saptamani in urma. A constituit o surpriza placuta pe care am simtit nevoia sa o impartasesc.
Pictorul nu-mi era total necunoscut. Cu mai mult timp in urma invitata blogului a fost La Belle Chocolatiere, pictura ce a devenit mascota Muzeului de Arta din Dresda.

Exista o magie a privirii in ochii tinerei negrese si totodata o noblete naturala :)
Privita prin prisma canoanelor estetice ale Europei albe a secolului al XVIII-lea, adolescenta neagră cu turban alb si buze parca prea groase, ce scot in evidenta fineţea nasului, nu a fost declarata o frumusete ... si nici nu e, vor spune unii vizitatori intamplatori ai blogului.

Dar exista o frumusete interioara ce nu are de-a face cu proportiile geometrice, lungimea genelor si curbura sânilor, si nu multi la numar au fost artistii capabili sa o redea in forma ei bruta.
O frumusete interioara bruta e mai tentanta decat una la vedere, migalos prelucrata.

Privind-o pe aceasta fiică a nisipurilor mi-am dat seama ca, in trei ani de blogging, m-am oprit extrem de putin asupra personajelor de culoare: negri si mulatri.
Daca stau si ma gandesc bine, Herman Kalahele pictat de Mabel Alvarez e singurul tablou ce s-ar inscrie in tema propusa spre deschidere azi : nobleţe neagră.

Perlele tinerei fete, executate printr-o tehnica speciala, focalizeaza atentia fara insa sa fie suparatoare ... si ce ciudata e stralucirea lor pe hainele simple purtate de fată. Sa nu se uite totusi faptul ca Liotard a fost fiu de bijutier :)

Sabloanele actioneaza si la acest nivel caci, de ce sa nu recunosc, mintea mea, in mod simplist, asociaza perlele cu bogatia, o buna stare materiala, un nivel social privilegiat ...

E cazul sa fac unele remanieri la nivelul neuronilor si sa provoc la duel conformismul cotidian :)

muzicienii cosmici

2011-04-06T22:46:00.001+04:30

Vito Campanella – Sonatina

Trebuie sa ma adun de pe drumuri si sa reinnod blogurile.

Nu e tocmai usor, cum poate parea la prima vedere … asa cum nu-i usor nici pentru acesti muzicieni sa cante la instrumente fara corzi :)

Pentru a amortiza socurile trecerii de la un blog la altul aduc cateva tablouri.

Vito Campanella – Sonatina Renascentista (1986)

De acum incolo, la fiecare sfarsit de saptamana, voi aduce un pictor pe care nu il voi comenta. Il voi aduce pentru a fi admirat, si de ce nu, descifrat, de cei ce s-au aventurat sa vina aici.

... Vito Campanella

Jan Lievens – prea tânărul maestru din Amsterdam

2011-04-06T17:49:00.001+04:30

Portretul unui tanar din profil

Pot spune ca de abia cu cateva luni in urma l-am descoperit pe Jan Lievens in adevaratul sens al cuvantului, desi, de mai multi ani, tabloul cu care am deschis blogul se afla in galeria digitala de pe hardul computerului.

Mai multe iţe, pornind din puncte diferite, m-au condus la el. Voi incerca sa le innod intr-un text planuit din toamna. De abia acum am gasit inspiratia necesara sa-l astern pe hartie.

Jan Lievens (1617-1675), pictor olandez redescoperit gratie muzeografilor si criticilor americani, merita o atentie mai mare decat ii voi acorda eu in textul de fata. Din mai multe motive a fost asociat mereu cu Rembrandt. Ambii s-au nascut in acelasi oras - Leiden, au fost ucenici in atelierul aceluiasi pictor - Pieter Lastman, iar apoi, o perioada, au lucrat impreuna.

Jan Lievens a fost un copil precoce.

La opt ani realizeaza mamei un reusit portret ceea ce-l determina pe tatal sau sa-l trimita sa ia lectii de pictura de la un pictor local pe nume Joris Vorschoter. Micul Jan se face remarcat si la varsta de doar zece ani e primit ca ucenic in atelierul lui Pieter Lastman din Amsterdam.

Aici isi facea ucenicia si Rembrandt. Ei vor deveni prieteni. Prietenia lor, desi nu lipsita de rivalitati, a fost una de durata, caci, dupa ani, vor lucra din nou impreuna intr-un atelier comun. Ani de zile Rembrandt a pastrat in atelier si acasa mai multe tablouri pictate de Jan.
Stilul lor e pe alocuri identic si din aceasta cauza picturile realizate in acea perioada sunt greu de atribut cu certitudine.
In orice caz, Lievens a fost atat de performant incat numai dupa doi ani de ucenicie, la varsta de doisprezece ani, primeste autorizatia de a deschide un atelier propriu si de a-si semna panzele … fapt unic si fara precedent in istoria atelierelor olandeze si flamande.

Am ajuns la Jan Lievens datorita ultimei calatorii facuta la Isfahan. Fara gluma :). La Isfahan am descoperit ca in sec al XVII-lea a existat o veritabila infuzie de artisti olandezi la curtea lui Shah Abbas I. Mai multe amanunte aici :

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=8050&view=findpost&p=699894

Dupa cateva zile, via Internet, am descoperit portretul acestui baiat in haine persane.
Fiind in concediu mi-am zis sa ma documentez mai bine. Rand pe rand, si cu o placuta uimire, am descoperit picturile lui Jan Lievens.

The Boy in Persian Costume

Revelatia nu a fost intamplatoare. Cred ca totul a pornit de la portretele de batrani pictate de Lievens, portrete privite in fuga sau pe indelete in zilele precedente. Subconstientul a retinut esentialul. Voilà rezultatul!

Am trait din plin sentimentul ca anonimul pictor al batranului olandez de la Muzeul de Arte Frumoase din incinta Palatului Saadabad din Teheran e Jan Lievens :)In acel moment obsesia mea s-a destramat. Va trebui sa merg sa-l revad pe misteriosul olandez si sa-i spun cu voce tare : Te-am descoperit! Am descoperit cine te-a pictat !

In continuare las cateva linkuri cu portrete de batrani, si se pare ca Lievens a avut o predilectie in a-i picta.

Bearded Man with a Beret
A Bearded Old Man Wearing a Beret
The Old Man
Man in Oriental Costume
The Artist’s Mother
Rembrandt’s Mother
Head of an Old Man

Influentat la inceput de Carravaggio, apoi de Anthony van Dyck, lucrand ca pictor de curte la Haga si Berlin, invitat la doar treizeci si unu de ani sa picteze la curtea regala a Angliei, pretuit si admirat, Jan Lievens se intoarce pe meleagurile natale si continua sa picteze in Antwerp si Amsterdam.

Expertizele de data recenta scot la iveala lucruri inedite. Mai multe din tablourile atribuite exclusiv lui Rembrandt au fost pictate in colaborare cu Lievens sau integral de Lievens.
Cel mai celebru tablou pus sub semnul indoielii e asa numitul autoportret de la 51 de ani aflat in colectia ducelui de Sutherland.
Destule voci afirma cu certitudine ca “autoportretul” in cauza nu a fost pictat integral de Rembrandt. Unii chiar nu se tem sa spuna ca aceasta pictura e 100% opera lui Jan Lievens.

Pentru incheiere am ales un autoportret executat in perioada 1629-30. La acea data Jan Lievens avea douazeci si doi de ani. Pentru a va da seama cum picta el la douazeci si doi de ani va invit sa priviti mai intai portretul facut tot pe atunci prietenului sau Rembrandt.

Dar sa revin la autoportretul lui Lievens. Am ales un detaliu pentru a incadra in prim plan privirea iute ca argintul viu si aerul rebel al celui care a fost Jan Lievens – prea tanarul maestru din Amsterdam :)

Jan Lievens – Autoportret (1629-30)
colectie particulara

PS.Aprecierile mele vizavi de tabloul olandezului de la muzeul din Teheran nu au fost confirmate de nimeni, deci le puteti considera drept niste simple speculatii, ipoteze, halucinatii

Dar adevarata revelatie am avut-o intr-o noapte. In acea noapte am visat un tablou foarte drag mie despre care am povestit in urma cu mai bine de doi ani.

http://eexergy.blog.com/2008/01/11/misteriosul-olandez-2/

căutătorul de perle

2011-04-03T10:00:00.002+04:30

Deseori, răs-de-dimineaţă, il puteai zari pe plaja pustie. Pasii i se infundau pana la glezne in nisipul umed si racoros. Era masiv si calca greoi dar cei ce l-au vazut inotand spuneau ca are o agilitate nemaipomenita in apa. Un leopard al adancurilor – afirma o doamna strident vopsita, trecuta de a doua si a treia tinerete. Un delfin cu chip de om – adaugă pustiul de la debarcader.

Cautatorul de perle ! … ma fascina meseria lui. Ii urmaream incordarea trupului bronzat si apoi relaxarea indusa de valurile agitate cu spuma dantelata.

Credeam ca o face pentru bani, ca se scufunda in adancuri pentru a gasi perlele visate de bijutierii marilor case de moda.

Nu era bogat, cum s-ar fi putut crede, si nimeni nu punea la indoiala faptul ca dansul descoperise cele mai neobisnuite perle. Uneori le arata prietenilor sau turistilor popositi pe insula cu nume monosilabic.

E ciudat , am conchis pentru mine. Deci nu le vinde. Le pastreaza numai pentru el ! Si am zambit incantata ca mai exista astfel de oameni.

Intr-o zi mi-a vorbit despre perlele negre, semitransparente, in forma de pară. Credeam ca glumeste sau ca se amuza pe seama nestiintei mele in ceea ce priveste fauna mărilor si oceanelor.

M-am decis sa-i urmaresc miscarile. Se scufunda minute in sir, intotdeauna inainte ca soarele sa rasara pe deplin. Parea sa nu aiba nevoie de aer. Plonja des cu pauze foarte scurte. Stiam precis ca e in cautare de ceva si ca acolo, pe fundul nisipos, daduse de indicii ce-i confirmau ipoteza.

Intr-o alta zi am vorbit din nou. Avea ochii ca taciunii incinsi. O bucurie ascunsa sta gata sa-i explodeze prin pori.
In acea zi se scufundase cu o indaratnicie suspecta.
Mai in gluma mai in serios i-am zis ca-l paşte sindromul Taravana.

Hohotul lui de ras s-a rasfrant liber peste ape, ecoul fiindu-i taiat pe din doua de tipatul unui pescarus. Cata durere fusese in acel hohot! … mai tarziu aveam sa realizez.

Venisem foarte devreme pe plaja. Stanca slefuita de valuri imi asigura un loc privilegiat pentru a audia concertul dat de valuri si vant.
L-am vazut cum iese din apa cu trupul tremurand. In causul palmelor tinea ceva. Un fel de scoica maronie. A desfacut-o cu dintii. In palma i s-a strecurat margeaua neagra: o lacrima neagra, sidefata, cu irizatii indigo.
Nu mi-am putut cenzura un strigat de exclamatie. Priveam ceva cu structura ireala, un hibrid de perla si cristal.
Crezusem ca va sari in sus de bucurie dar el abandonase minunea neagra si cauta infrigurat de jur imprejur, izbind ritmic cu picioarele si mainile in nisip. In sfarsit gasise. O bucata de piatra.

Incremenita i-am urmarit gesturile anticipand neputincioasa ceea ce avea sa se intample.
A luat piatra si cu sete a lovit perla asezata cu grija pe marginea stancii. Gesturile lui aveau gravitatea calaului ce efectueaza o executie publica.

A lovit o data … de doua ori … de trei ori …. apoi iar si iar. Vantul lua fir cu fir praful ca de cenusa amestecata cu funingine … pana cand nu a mai ramas nimic.

M-am indepartat lasandu-l singur pe plaja pustie. Peste o ora sau doua aveau sa vina turistii zgomotosi cu suflete incolore protejate de pălării ţipător colorate.

Last 5 posts in personaje

>astronomul - January 28th, 2011
>căutătorul de greşeli - January 5th, 2011
>corăbierul - December 18th, 2010
>personaje - December 2nd, 2010
>arcuşul - November 15th, 2010

.....................................................

Comentariile pot fi trimise doar aici.

.....................................................

nomadism (in) virtual

2011-03-29T19:35:00.001+04:30

Nu e aici locul, si nici momentul, sa explic de ce migrez de pe o platforma pe alta :) ... dar cei ce vor sa-mi urmeze randurile ma pot gasi, nu se stie pentru cata vreme, la aceasta adresa :

http://blogu.lu/exergy/

fragilitate à la Robert Reid

2011-03-16T15:46:00.001+03:30

Robert Reid – The Yellow Flower (1908)
(soţia pictorului în grădină)

A trecut un timp nescuzabil de lung de cand nu am vorbit despre arta americana. O voi face imediat. M-am oprit la un pictor impresionist cunoscut mai ales datorita modului idealizat in care a pictat femei diafane inconjurate de flori.

E vorba de Robert Lewis Reid ( 1862 - 1929), artist american din asa zisul grup al celor zece, adica din grupul celor ce in 1892 au demisionat din Societatea Pictorilor Americani pentru a protesta impotriva atmosferei de bâlci ce caracteriza expozitiile organizate de societate si totodata impotriva caracterului comercial al manifestarilor “artistice” tutelate cei ce s-au erijat in fruntea unei organizatii ce ar fi trebuit sa promoveze frumosul, maiestria tehnicilor picturale si inovatiile de pe taramul artei.

Robert Reid a studiat o perioada in Europa, la Paris, deci nu surprinde faptul ca a fost atras de impresionism.
Pentru a va face o impresie despre tablourile dansului va invit sa calcati pragul unei galerii virtuale.

http://www.oceansbridge.com/oil-paintings/page?xPage=sectionlist.html&xSec=3556

Desi e evident faptul ca a preferat culorile reci, albastrul si violetul in primul rand, nu pot sa nu observ exceptiile ce le-a facut in favoarea unor culori mai calde, cum e si cazul acestui portret al sotiei.
Dintre picturile vizualizate pe net, The Yellow Flower mi-a placut in mod deosebit. Se face simtita aici o delicatete speciala tuşata atent de unicitatea intimităţii unei clipe efemere.
Combinatia de culori a tabloului nu e deloc banala. Nuanta de verde m-a cucerit din prima, luciul sidefat al rochiei mi-a demonstrat faptul ca Robert Reid privea cu mare atentie femeile, in timp ce scena in ansamblu m-a impins spre reverie.

Categorisit de critici drept un pictor impresionist american din eşalonul doi ( ma intreb pe ce criterii s-a facut esalonarea ), Robert Reid si tablourile lui au strabatut deceniile si au castigat popularitate printre americani.

Lumea lui Reid e o lume a echilibrelor fragile, a personajelor feminine gratioase ce au nevoie de protectie, a unei senzualitati si puritati alterate iremediabil de Hollywood.

într-un fel

2011-03-14T18:47:00.000+03:30

într-un fel pot spune că mi-e bine
într-un alt fel pot spune că mi-e rău
dar orice şi oricum aş spune
vorba-mi va rămâne neînţeleasă
... dialect supus unui ireversibil proces de extincţie
din ziua în care n-am mai avut ce să-ţi spun.

atunci când vreau
în locul unui sentiment pot aşeza câteva puncte
câteva puncte cuminţi si un semn de întrebare
ca o seceră gata să elibereze spicele
de povara boabelor răscoapte.

mutare fortata

2011-02-15T01:37:00.002+03:30

Cine doreste, nu stiu pentru cat timp, ma poate gasi aici:
www.eexergy.blog.com

trecătorul

2011-02-08T20:07:00.000+03:30

Frantisek Kupka - Les temps passé (1907)

Centrul Pompidou, Paris

Veni-va o clipă
când el -
Trecătorul
îşi va ascunde paşi-n nerostite cuvinte
şi rănit de ascuţite silabe
se va desprinde de tină,
va închide larg ochii
şi va desface încet
cele două aripi fragile
una de-ntuneric,
cealaltă de lumina.

Se va-nălţa în albastru,
va pluti în mirare,
va fi fericit - pe veşnicia unei secunde,
atât cât să-şi dea seama
că fericirea
doare.

Tolstoy

2011-02-06T19:40:00.004+03:30

Flower, Butterfly and Flies ( 1817)

Muzeul Rusesc de Arta, St.Petersburg

Tolstoy...
Pronuntia acestui nume are darul de a ma teleporta in Rusia. In fata ochilor rasar imagini desperecheate ... Anna Karenina, mirificile paduri de mesteceni argintii, zapezile albastrite de noptile senine cu luna incrâncenată de frig, samovarul ce bolboroseşte descântece, garmoşca gata de ghiduşii muzicale, Volga cea lenesa intinzându-se voluptoasă ca o tanara femeie trezita dis-de-dimineata, stepa prin care vantul îşi şuieră singuratatea, troica insotita de clinchete cristaline de clopoţei, Sankt Petersburgul ce eclipseaza Moscova - transformand-o intr-o provinciala rujata strident si imbracata in haine fara gust, bliniile fierbinti scufundate in unt topit, vodka si caviarul, melancolia toamnelor pustiite de frunze, dar mai ales nameţii grei de omăt si gerul dupa care tânjeste orice suflet rus aflat departe de casa.

Nu despre Razboi si pace, Sonata Kreutzer sau Anna Karenina voi vorbi mai departe caci nu Lev Tolstoi e protagonistul acestui blog.

Invitatul meu, mai bine zis dublura de azi, e contele Feodor Tolstoy (1783-1873) :)
Nascut intr-o familie aristocratica, absolvent al academiei navale, pictor si desenator, excelent modelator in ceara, creator de costume pentru spectacole de balet, dar si scriitor de librete, Feodor Tolstoy se dezvaluie ca un personaj interesant ... si foarte in umbra in momentul de faţă.
Nu, nu va inşelaţi ... contele Feodor Tolstoy si Lev Tolstoy/Tolstoi apartin aceleasi familii .

Count Feodor Ivanovich Tolstoy (1782–1846) was a notorious drunkard, gastronome, and duellist. It is said that he killed 11 people in duels. In 1803 he participated in the first Russian circumnavigation of the Earth. After he had his body tattooed at the Marquesas and debauched all the crew, captain Krusenstern had to maroon him on the Aleutian Islands near Kamchatka. When He returned to St Petersburg, Count Fedor was nicknamed Amerikanets ("the American"). He fought bravely in the Patriotic War of 1812 but scandalized his family again by marrying a Gypsy singer in 1821. Alexander Griboyedov satirized him in Woe from Wit, and his cousin Leo Tolstoy — who called him an "extraordinary, criminal, and attractive man" — fictionalized him in War and Peace.

Cateva tablouri :
http://www.abcgallery.com/T/tolstoy/tolstoy.html

notă biografică

2011-02-03T16:24:00.001+03:30

pictura de Gabriel Stan

exergy33
    s-a născut cândva
                         a trăit undeva
                                         a murit altcândva

...

cubiştii

2011-02-02T14:35:00.003+03:30

Georges Braque - Natură moartă cu mere

Muzeul de Arta Contemporana, Teheran

Despre tablourile pictorilor suprarealisti si impresionisti din colectia Muzeului de Arta Contemporana din Teheran am vorbit deja.
Acum a venit randul cubistilor.

Voi incepe cu un tablou sobru pictat de Georges Braque (1881 - 1963), cel care, alaturi de Picasso, e considerat un intemeietor al curentului cubist.
Alte tablouri de Braque puteti vedea la gabi pe blog :
http://g1b2i3.wordpress.com/2010/05/13/georges-braque-pictor-francezfondator-al-cubismului/

Continui cu Fernand Léger (1881 -1955), artist complex caruia i-am dedicat un post amplu cu mai mult timp in urma.
http://exergy33.blogspot.com/2009/01/cate-profiluri-domnule-leger.html

Fernand Léger
Muzeul de Arta Contemporana, Teheran

In pictura de fata e mai dificil de recunoscut stilul obisnuit al pictorul francez . Doresc sa reamintesc faptul ca Léger a creat un stil propriu denumit tubism, adica cubismul tubular ...

Voi incheia cu un spaniol : Pablo Picasso (1881 -1973).
Despre dansul am vorbit in mai multe randuri. Poate parea ciudata atentia acordata lui tinand cont de faptul ca Picasso nu se numara printre preferatii mei.
Chestiune de teoria probabilitatilor. E imposibil sa calatoresti pe taramul artei moderne fara sa te izbesti de operele lui.

Pablo PicassoFenêtre ouverte sur la rue de Penthièvre (1920)

Muzeul de Arta Contemporana, Teheran

Hai sa privim impreuna cateva clipe prin fereastra deschisa de Picasso si sa ne teleportam in atmosfera strazii Penthièvre :)

rezonanţe

2011-01-30T18:56:00.001+03:30

Fiecare din noi se roteşte de zor pe partea sa de lume. Rotirea aceasta începe dimineaţa, odată cu prima inghiţitură de ceai, de cafea, de aer , ... de nesiguranţă.

Continuă apoi cu paşii ritmici, cadenţaţi, făcuţi pe aleea zilelor pierdute. Azi la fel ca ieri, mîine la fel ca azi, in fiecare zi ... la fel ca ieri, la fel ca azi.

Ziua vine prea brusc şi cu ochii înca lipiţi de somn alunecam uşor de pe muchia visului neterminat pe panta realităţii care ne aşteaptă, dincolo de vrerea şi nevrerea noastră.

Fiecare îşi începe rătăcirea pe meridianul sufletului său, trăgîndu-şi alene paşii sau grăbindu-se sa prindă din urmă începutul unei zile noi.

Căci în mod inconştient asociem o nouă zi cu o nouă promisiune. De parca viaţa ne-ar promite ceva, ceva ce mai mereu uită să ne aducă în dar. Dar noi nu ne lăsăm ... şi cu încăpaţînare căutăm. Căutarea aceasta pare să dea efortului nostru un sens.

Se mai întîmplă ca pe scurte perioade de timp să intrăm într-o plăcută stare de rezonanţă cu cineva. În acele momente timpul nu se mai măsoară în secunde ci în pulsaţii imperceptibile. Pentru că inima pare să bată undeva în afara corpului nostru, în corpul altcuiva. Al unui El ... o unei Ea .

Două lungimi de unda care încearcă în mod inconştient să sfideze distanţa ... ca unic raspuns posibil la ecuaţia absurdă a unui vis.

astronomul

2011-01-28T10:03:00.003+03:30

Astronomul, ilustratie de George Billerger

Cerul cu stele era departe. Telescopul insa micsora in mod miraculos distanta si-l facea sa fie multumit. Undeva, acolo, nevazuta de nimeni, se afla steaua lui.
Daca era norocoasa sau nu, nu avea de unde sa stie.
O cauta cu inversunare noapte de noapte. Ochii alunecau cu precizie pe traseele intortocheate ale hartii din fata.
"Aici e Venus ... acolo Aldebaran ... Izar, Markab, Sirius, Vega ..." repeta in gand privind cu duiosie harta din hartie matasoasa.
Cu o dexteritate de invidiat se strecura printre constelatii ... Andromeda, Libra, Carina, Orion ... le cunostea fir de-a par. Uneori, in gluma, le spunea prietenilor ca, daca ar vrea, ar putea ara Calea Lactee cu Carul Mare :)

Nemarginirea nu-i putea darui nimic din ceea ce astepta, dar el nu stia deocamdata asta

Noptile se scurgeau unele dupa altele, de la solstitiu la echinox si apoi inspre celalalt solstitiu.
Intr-o noapte a plecat pe dealul cu turn de la rasarit de oras. Fixase telescopul si se pregatea sa scruteze cerul, cand, un somn dulce i-a tivit pleoapele.
Era o noapte de vara tarzie, calda, cu arome de struguri ce-au dat in parg si de prune zemoase. Clipocitul apei acoperite de salcii umbroase avea incantatii de descantec. Vantul adia usor aducand miros de pelin si rozmarin. Nechezatul unui cal, tipatul cucuvelei, lumina lunii proiectandu-i umbra pe peretele de piatra ... apoi firul imaginilor s-a rupt

Nu-si amintea ce visase dar se trezise inundat de o fericire ce-i strapungea dureros porii, parul din barba, dorintele, inima, respiratia ...
Speriat a obsevat ca telescopul disparuse. Cu degetele tremurande a pipait crenelurile dantelate. Nu era acolo desi isi amintea ca-l fixase bine. S-a aplecat pe marginea turnului si a privit in jos, ca in adancul unei mari vietuita de monstri. Printre bolovani si scaieti luceau bucati de sticla sparta si o tija de metal.

A inceput sa rada in hohote. Radea cu disperarea nebunului care nu dorea sa se faca bine. Intelesese.
Atatia ani a cautat-o pe cer ... dar steaua lui se afla aici, pe pamantul calcat dispretuitor de pasii ce acum nu stiau incotro sa-l duca.

de la adi

2011-01-26T16:39:00.002+03:30

imagine - Graeme Townsend

De la adi am primit o leapşă.
Voi da curs invitaţiei prin răspunsuri de moment deşi nu prea obişnuiesc să particip la astfel de jocuri.

Îmi plac :
toamnele însorite
oamenii cu un fin simţ al umorului
sucul de grapefruit
hainele negre
melodiile lui Vladimir Vîsoţki (Vysotsky)

Nu-mi plac :
examenele ce se ţin după-amiază
manelele
măgarii sentimentali
obiectele din plastic
persoanele prefăcute

Nu ştiu cui să-i înmânez leapşa ...

Maria Magdalena

2011-01-25T11:55:00.001+03:30

Piero di Cosimo - Maria Magdalena (1490)

Palatul Barberini, Roma, Italia

Personaj foarte contradictoriu al religiei crestine, ea a fost redata de mii de pictori si descrisa de nenumarati oameni ai literelor.

Cine a fost de fapt Maria din Migdala? ... o intrebare dificila ce comporta raspunsuri nu pe placul tuturor.

Daca a fost unul din apostolii lui Iisus - cum spun textele apocrife, daca a fost sotia lui si daca au avut impreuna o fetita numita Sarah - cum afirma scrierile gnosticilor, daca a fost prostituata sau nu, si alte asemenea intrebari ce atrag ca un magnet pe cautatorii de senzational, nu-si vor gasi raspuns in acest blog :)

Cu o biografie subminata inca de timpuriu de mai-marii bisericilor, purtand stigmatul unor invinuiri de care nu s-a facut vinovata, mistificata de unii, renegata de altii, adulata, idolizata sau ridiculizata, Maria Magdalena ramane una din cele mai interesante figuri ale crestinismului.

Nu degeaba, azi, dupa doua mii de ani, teologi de seama din bisericile catolica, ortodoxa si anglicana afirma cu tarie ca Maria Magdalena a fost victima zvonurilor si colportarilor de tot felul. Denaturalizarea personalitatii ei nu s-a incheiat ... continua cu succes chiar in zilele noastre.

"Consilierii de imagine" ai capilor de biserici stiau ce trebuie sa faca pentru a o denigra pe cea care, dupa spusele scrise negru pe alb, ar fi fost cel mai iubit ucenic al lui Iisus.

Multi au fost cei ce au imortalizat-o pe panza. Multi au pictat-o citind ... si poate ca nu intamplator.

Intr-o epoca in care stiutorii de carte erau putini, iar femeile ce cunosteau taina scrisului si a cititului si mai putine, e foarte interesant ca o asa zisa prostituata sa aiba preocupari elevate.

Dintre toate Mariile Magdalenele descoperite pana acum, cel mai mult imi place aceasta plasmuita de Piero di Cosimo ... straniu pictor al Renaşterii timpurii.

Las deoparte aspectele estetice ale tabloului, fineţea execuţiei, modernitatea indiscutabila a trăsaturilor, măiestria combinaţiilor coloristice in ciuda puţinătăţii culorilor folosite, simplitatea, eleganţa ce da fiori ... si ma opresc la esenţa lui.

Piero di Cosimo o reda pe acea Maria Magdalena ce se apropie cel mai bine de Maria Magdalena din imaginatia mea. Adica o persoana nobila, nu neaparat in sensul ca ar fi provenit dintr-o familie cu blazon, inteligenta, frumoasa, intangibila ...

A! ... si mai exista ceva in tablou. Bileţelul de pe marginea mesei. Tare as vrea sa stiu ce scrie in el :)

lentila fermecată a lui van Dongen

2011-01-21T10:38:00.002+03:30

Kees van Dongen - Le Coquelicot ( c. 1919)
Museum of Fine Arts, Houston

Pictura e unul din acele subiecte la care nu ma pricep, dar uneori simt nevoia sa scriu aici pe blog citeva rinduri despre pictorii sau tablourile ce m-au facut sa inteleg lucruri ciudate legate de propriul meu fel de a gindi si de a vedea lumea.

Mi-am dat seama ca atunci cind intru intr-o expozitie, galerie de arta sau muzeu, cele care imi atrag in primul rind atentia sunt picturile abstracte, urmind portretele.

Pentru mine un tablou abstract emite un mesaj continuu si irepetabil.

Il privesc si de fiecare data inteleg altceva, ceva mai mult decit am inteles atunci cind l-am privit pentru prima data.

Deci nu intimplator imi plac aiurelile lui Dali, patinajul de culori din tablourile lui Kandinsky, geometria lui Vasarely, copilariile lui Chagall, iluzionismul picturilor lui Rene Magritt, imposibilul dezarmant din desenele lui Cornelius Escher, echilibrul formelor lui Malevich, ce culmineaza cu celebrul patrat negru, impletirea senzuala de nuante ce o defineste pe Georgia O'Keeffe, si, adaug acum, piruetele cu bemoli ale lui Frantisek Kupka sau ineditul cuceritor oferit de Lee Krasner.

Portretele imi atrag atentia numai in masura in care personajele reusesc sa se miste pe pinza :)

Nu e impropriu spus. Unele personaje lasa intr-adevar impresia ca se misca, ca soptesc ceva, ca fac gesturi imperceptibile ... ca vor sa intre in legatura cu cel ce le priveste. Nu am pictori preferati ci doar portrete preferate. Despre unele am vorbit deja, despre altele voi vorbi in viitor.

Astazi ma voi opri la un portret si la un pictor mai putin cunoscut.

I-am auzit numele cu totul intimplator in timp ce vizitam Muzeul de Arta Contemporana din Teheran.

Stiam ca in colectia acestui muzeu se afla lucrari semnate de Picasso, Andy Warhol, Vasarely, van Gogh, Francis Bacon, Gauguin, Dali, Toulouse-Lautrec, Degas, Magritte, Stella Frank, Chagall, Monet, Joan Miro ...

Incercam sa le identific locul si sa le privesc cit mai atent.

La un moment dat un grup de turisti s-a strins in fata unui tablou ce reprezenta o fata imbracata in haine viu colorate.

Kees van Dongen - Trinidad Fernandez (1907)

Muzeul de Arta Contemporana, Teheran

Nu stiu daca erau din Spania sau din America Latina ... insa vorbeau in spaniola si din exclamatiile lor consecutive am inteles ca erau entuziasmati de tablou.

Numele pictorului era pronuntat cam la doua-trei fraze : van Dongen.

Trebuie sa recunosc ca la acea data acel nume nu-mi spunea nimic. Sau mai bine zis imi comunica o singura informatie, datorita particulei "van" din nume.

... van Gogh, van Eyck, Rembrandt van Rijn ... deci pictor olandez, mi-am zis eu in gind.

Grupul de turisti a plecat ... m-am apropiat de tablou, am citit detaliile si am aflat ca se numeste Trinidad Fernandez.

Ce mi-a atras atentia au fost ochii fetei. Tabloul insa nu mi se parea extraordinar.

De abia dupa ce am ajuns acasa si am cautat informatii despre van Dongen, atunci cind am privit tablourile sale, in special portretele de femei, am inteles de unde provenea entuziasmul turistilor vorbitori de spaniola.

Am descoperit ca Kees van Dongen are o lentila fermecata prin care priveste personajele, pentru ca el nu picteaza fata sau trupul lor, el le picteaza o parte ascunsa a sufletului.

Privind pentru prima data in ochii incredibili de mari ai unei fiinte extrem de fragile, ce purta pe cap o palarie de un rosu aprins, am avut sentimentul ca mai vazusem undeva uitatura aceea :)

In secunda urmatoare am realizat de unde vine asemanarea.

răsgând

2011-01-20T10:26:00.000+03:30

imagine- LC Neill

Atunci când nu mai poţi inventa poveşti, nu-ţi rămâne decât să inventezi realitatea ... şi să refuzi să o trăieşti.

inconfundabila naturaleţe ... Repin

2011-01-18T18:43:00.002+03:30

Portretul Verei Repina (1882) - Galeria Tretyakov, Moscova

Numele lui Repin l-am auzit pentru prima oara la noi in casa, foarte demult, inainte sa invat literele :)
L-am retinut din cauza ca era scurt dar si din cauza ca l-a auzul acestui nume am simtit in aer un miros de pere tomnatice ... acele pere tari, cu coaja patata parca de rugina, ce trebuiau sa fie pastrate pana in iarna ca sa se inmoaie.
Nu stiam cine e si cu ce se ocupa :)
Mult mai tarziu i-am vazut cateva portrete la o emisiune prezentata pe canalul de televiziune Moscova2. Nu mi-au lasat cine stie ce impresie ...
Ma distra insa faptul ca rusii pronuntau in context "Repina" ... ceea ce in viziunea mea suna exact ca numele unei femei.

Ma voi opri acum la Ilya Efimovich Repin (1844-1930), celebru pictor rus, dar nu intr-atat de cunoscut in Romania. Insotindu-l pe el voi avea un bun pretext de a colinda prin Galeria Treyakov din Moscova si prin alte muzee.
Deci hai la drum!

Repin se naste intr-o familie de militari rusi impamanteniti intr-un orasel din apropiere de Kharkov, pe teritoriul actualei Ucraine.
Va merge la scoala militara unde va invata topografia. Acesta il reprezinta primul contact cu desenul. Mai apoi va invata sa picteze de la Bunakov, un pictor de icoane pe langa care va lucra din placere si unde va fi platit, ceea ce-i da posibilitatea sa economiseaca o suma deloc neglijabila de bani cu care isi va finanta calatoria in capitala imperiului tarist.
Intoxicat de dorinta de a deveni pictor, pictor in adevaratul sens al cuvantului, Repin va pleca la Sankt Petersburg cu scopul de a frecventa Academia Imperiala de Arta.
Va fi respins la examen. Isi da seama ca ii lipsesc notiunile de pictura clasica si academica ceea ce-l face sa se inscrie la scoala particulara de pictura si desen a lui Ivan Kramskoy - influent artist rus de la acea data.

Viata lui Repin va sta sub o zodie norocoasa.

In ciuda carentelor uriase Kramskoy intuieste talentul lui Repin. In scurt timp ei devin prieteni. Kramskoy va fi cel ce va interveni la academie pentru ca lui Repin sa i se permita accesul sub forma de 'student vizitator'.
Repin va reusi la examenul de admitere si isi va continua studiile cu succes obtinand o medalie de aur.
Tot Kramskoy e cel ce va interveni la forurile superioare pentru a-i facilita lui Repin o bursa de studii in strainatate.

In 1872 Repin se va casatori cu Vera Shevtsova, fata careia cu trei ani in urma ii facuse un portret si de care, o perioada de timp, va fi foarte legat sufleteste. Ea avea doar saptesrezece ani si prea putina experienta de viata.
Impreuna vor calatori prin Europa.
Calatoriile in Italia si Franta, plus o sedere temporara la Viena, vor lasa amprente asupra lui Ilya Repin dar in acelasi timp il vor ambitiona sa picteze.
Studiile facute la Paris timp de trei ani nu reusesc sa-l transforme pe realistul Repin intr-un impresionist, desi, in unele tablouri, a cochetat cu impresionismul.

Se reintoarce acasa cu dorinta uriasa de a-i picta pe rusi, de a picta melancolia lor, spiritul si atmosfera mediului său natal.

Portretul Verei nu e singular.
Repin isi va picta cu predilectie familia: sotia Vera, cele doua fiice - Vera si Nadezhda/Nadia, Yuri - fiul, mama si tatal.
Fetelor le-a facut zeci de portrete ... de la primii pasi si pana cand au devenit domnisoare.
Portretele Verei - prima sotie - au un aer cu totul special. Ai impresia ca citesti scrisori de dragoste ce nu-ti sunt adresate.
Dintre toate tablourie lui, acesta ales pentru blogul de azi imi place cel mai mult.

Pictorul a facut parte din cercul de artisti ce orbita in jurul lui Savva Mamontov - magnatul cailor ferate, cerc din care facea parte crema artistilor Rusiei ţariste.
Acest Mamontov nu era doar un om cu bani ci si un veritabil cunoscator de arta, si, poate ca si mai important, un mare indragostit de Rusia ce nu a pregetat sa-si transforme proprietatea de la Abramtsevo intr-o infloritoare tabara de creatie.

Tot noroc se poate chema si faptul ca Tretyakov, milionar ce a pus bazele galeriei de pictura rusa din Moscova, il admira mult pe Repin.
Intelectualii, oamenii de arta, târgoveţii, aristocraţii si mujicii rusi se identificau cu tablourile lui Repin. E foarte ciudat ca pături sociale atat de diferite sa se regaseasca pe pânzele unui artist.
Criticii de ieri si de azi i-au reprosat faptul ca nu a adus inovatii in arta si ca nu a avut o scoala proprie de pictura, dar cu toate astea el ramane pictorul national al rusilor de pretutindeni.

In 1883 Ilya Repin va efectua un lung sejur prin vestul Europei : Germania, Olanda, Italia, Franta si Spania. Are ocazia sa-i admire pe maestrii olandezi ( si se zice ca l-ar fi atras Rembrand ... biografii rusi spun ca dimpotriva), pe Velasquez si Tizian ( pe care ii pomeneste deseori in corespondenta privata) si are rastimpul sa-si bucure privirea cu arhitectura oraselor, cu lumina meridionala si exotismul latinilor.

Dragostea dintre Vera si Ilya se stinge ca urmare a nenumaratelor lui infidelitati. Nemaiputand suporta sa fie inselata, Vera cere separarea. In 1884, dupa un mariaj de peste un deceniu si trei copii, ei se despart definitiv, cu o tentativa esuata de impacare in 1890.

Dar ceea ce a iubit Repin cel mai mult a fost Arta. Iata ce marturisea :
"Art, I love you more goodness ... Love secretly, jealously, like an old drunkard - terminally. Wherever I go, whatever amused, no matter how admired, no matter what he enjoyed - it is always and everywhere in my head, my heart, my desires - the best and most secret."
...
In 1900, intr-o calatorie la Paris, pictorul de cincizeci si patru de ani o va cunoaste pe Natalia Nordman, o scriitoare finlandeza de care se indragosteste fulgerator. Ea va fi marea lui iubire ... in ciuda varstei si a plusului de kilograme.
Deci nu toate muzele sunt tinere si cu mijlocul tras ca prin inel :)

Se vor stabili impreuna in Finlanda, la Penaty, langa Kuokkala, orasel la distanta de o ora cu trenul de la Sankt Petersburg.
Si de data aceasta Repin a avut mare noroc caci Natalia a reprezentat o alta stea norocoasa a vietii lui.
Femeie cultivata, de o mare sensibilitate, ea l-a facut pe Repin sa picteze din nou. A stabilit relatii cu anturajul artistului si in fiecare miercuri a organizat intalniri - celebrele intalniri artistice de la Penaty. In casa lor reinvia atmosfera ruseasca dupa care tânjea Ilya.
Interesant e ca biografii rusi au prezentat-o pe Natalia Nordman ca pe un personaj cu influente negative in viata lui Repin acuzand-o de faptul ca i-ar fi deviat gusturile artistice :)

In 1914 bratul lui drept se atrofiaza aproape complet. E nevoit sa picteze cu mana stanga. Picturile executate dupa 1915 nu se ridica la valoarea artistica a celor realizate anterior.
Natalia va muri in 1914. Repin va ramane singur si neajutorat in casa Nataliei, casa pe care ea o lasase prin testament academiei de arta.

Repin denunta revolutia bolşevica din 1917 si pana la moarte nu va mai vedea Rusia. In nenumarate randuri e invitat si i se garanteaza libertatea de a se reintoarce in Finlanda. O delegatie a departamentului de cultura soseste in 1926 in Finlanda cu scopul de a-l convinge sa vina in Rusia. Repin refuza. In ciuda refuzului bolşevicii ii platesc datoriile acumulate si il sprijina financiar pe batranul pictor.

Repin va muri in 1933 bolnav de tuberculoza.
In urma vor ramane sute de tablouri, cele mai multe portrete, ce vor actiona ca un liant, dincolo de clase sociale, de varste, de conturi bancare, de optiuni politice si religioase.

Treceam in revista oamenii pe care i-a cunoscut si i-a pictat, pe cei de care a fost legat sufleteste.
Scriitori si critici (Tolstoi, Gorki, Maiakovski, poetul national ucrainean Taras Shevchenko, Turgheniev... ), pictori (Polenov, Kramskoy, Brodsky, Serov ... ), muzicieni ( Glinka, Mussorgsky, Rubinstein, Glazunov, Rimsky - Korsakov ... ), oameni de stiinta ( Mendeleev, Pavlov, chirurgul Pirogov), actori de prim rang si artisti de opera, filantropi si aristocrati, înalte feţe bisericeşti si militari cu greutate in armata ţarista, culminand cu insusi ţarul, o intreaga galerie de personalitati ce a dat stralucire Rusiei.
Ma simt strivita de simpla pronuntie a numelor lor. Pe toti acesti monstrii sacri ai culturii, artei si stiintei Repin i-a cunoscut personal. Foarte multi i-au devenit prieteni. El i-a pictat cu sentimentul si constiinta ca o face pentru posteritate. Portretele lor nu sunt ţepene si rigide. Ceea ce uimeste placut in pictura lui Repin e tocmai NATURALETEA.

Ilya Repin a dorit si a reusit sa intruchipeze spiritul Marii Rusii.

Galeria virtuala va sta la dispozitie pentru vizita ...

Autoportret (1869)

Autoportret (1887) - Galeria Tretyakov, Moscova

Autoportret (1915) - Galeria Nationala din Praga, Cehia

Autoportret (1923) - Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Vera Shevtsova - viitoarea sotie :) - (1869) - Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Vera Repina - tanara sotie (1876) - Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Lev Tolstoi (la coarnele plugului ) (1882) - Galeria Tretyakov

Portrait of Nicolas II - ultimul tar (1896) - Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

On a Turf Bench (1876 ) - Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Duelul (Eugene Onegin - Vladimir Lensky) (1901) - Muzeul Pushkin, Moscova

Nadya (Nadezhda) Repina (1881 ) - Muzeul de Arta din Saratov, Rusia

Portrait of Nadezhda Repina (1900) - Galeria Tretyakov

Dragon Fly - Vera, fiica (1884) - Galeria Tretyakov

The Autumn Bouquet - Vera, fiica (1892) - Galeria Tretyakov

Portrait of Yuri Repin - fiul pictorului (1882) - Galeria Tretyakov

Shy Peasant (1877) - Muzeul de Arta din Nizhniy Novgorod, Rusia

Jew Praying (1875) - Galeria Tretyakov

Repin si Natalia Nordman (a doua sotie) (1903)

Portrait of Maria Andreevna (1905) - Muzeul de Arta din Mink, Bielorusia

Anton Rubinstein (1887) - Muzeul de Arta Rusa, St.Petersburg

Unexpected Return (1884 - 1888) - Galeria Tretyakov

In acest ultim tablou al galeriei virtuale asistam la intoarcerea neasteptata a unui barbat deportat in Siberia. Nu e vorba de deportarile facute de bolşevici ci de cele anterioare, efectuate din ordinul ţarului.
Privirile copiilor si a celorlalte personaje ce asista la intoarcerea barbatului au fost redate in amanunt de Ilya Repin. Tabloul are nervul unui cadru de film ...

In final ma opresc la alte trei tablouri preferate, un fel de galerie de suflet.
Daca portretul Verei Repina plasat la inceputul blogului, desi banal in aparenta, ramane foarte bine fixat in memorie, asta nu inseamna ca nu voi incerca sa va fortez memoria :)
Nu e vorba de o afirmatie fara acoperire. Tabloul intitulat "Oh, ce libertate! " trebuie privit in versiune marita. Originalul masoara 179x285 cm. Oricum, pictura ramane in memorie prin dinamica si cromatica cuplului.
Un barbat si o femeie, imbracati in haine groase, alearga indragostiti pe tarmul marii in timp ce valurile inspumate ii uda din toate partile.
What a Freedom! ( 1903) - Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Pe podul de la Abramtsevo trece din nou Vera. Vegetatia abundenta ii scoate in evidenta silueta delicata invesmantata in alb.
On a Bridge in Abramtsevo ( Vera, sotia pictorului) (1879) - colectie particulara
(candva în colecţia Muzeului Pushkin, Moscova)
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/40/Bridge_in_Abramtsevo_by_Repin.jpg

Dublul portret facut soţilor Gorodetsky e original prin pozitia personajelor ce au fost surprinse intr-un moment de intimitate. Repin a pictat tabloul cu mana stanga, si desi nu e finisat, privirea doamnei Gorodetsky da stralucire compozitiei.
Cuplul Gorodetsky (1914) - Muzeul National de Arta Rusa din Kiev, Ucraina
...

Voi reveni la Repin ...

la plecare

2011-01-17T11:04:00.001+03:30

imagine - Tooran Qamari

M-am aşezat în gândul tău, puţin,
atât cât să mă odihnesc
înainte de plecare.

Să ascult cum talazurile liniştii
se sparg în mii şi mii de cuvinte,
atunci când furioase se izbesc
de nenumăratele-ntrebări
la care n-ai găsit răspuns.

Să văd cum ţi se destrama sufletul,
în nuanţe cu lungimi de undă
total necunoscute mie,
şi cum lumina lui
ţese acel negru perfect şi asimptotic -
în spatele căruia poţi visa
fără restricţii,
cu nepăsare.

Să aştept să le aduni pe toate
şi apoi să le aşezi
într-un sistem cartezian,
de iluzii,
acolo unde suprafeţele plane
sunt absolut necesare
derapajului unor sentimente
imprecise.

Suntem incompatibili pâna la disperare,
şi tocmai de aceea te voi părăsi,
puţin,
pe neaşteptate,
... lăsând doar un surâs
şi câţiva stropi de ploaie -
care să stingă urma trecerii mele
prin visul tău, prin fibrele fiinţei tale.

viitorul e o cotitură ilogică a prezentului

2011-01-14T22:37:00.001+03:30

Lin Fengmian - Pasari toamna

De pe blogul lui Cristian Cocea am aflat ce surprize ar putea sa ne rezerve viitorul ... desi sunt cam sceptica in privinta lor.
Tot acolo am descoperit o definitie.
"Viitorul e continuarea logica a prezentului" - spunea Isaac Asimov.
Azi am un chef nebun sa-l contrazic pe Asimov :). Eu spun ca viitorul e cotitura ilogica a prezentului.

Viitorul incepe atunci cand nu-l preconizezi, cand nu esti in masura sa-l primesti, cand fugi inspre trecut fara sa-ti dai seama ca trecutul te asteapta in viitor.

şevaletul cu mitralieră

2011-01-12T14:33:00.005+03:30

Winston Churchill - Bărci la Como, studiu

In ultima vreme s-a facut mare vâlvă pe seama picturilor lui Winston Churchill, fost prim ministru britanic si piesă de primă importanţă pe tabla de şah a celui de-al doilea razboi mondial.
Mie personal tablourile lui Churchill nu-mi plac. Le găsesc fade chiar si atunci când apeleaza la culori ceva mai îndrazneţe. Ele nu vibreaza. Nu-mi comunica nimic.
Picturile lui ma duc cu gândul la decorurile prafuite din teatrele de provincie. O zic fara răutate, doar ca o pe o simpla constatare. Stralucitorul si maleficul om politic e un pictor de categoria a treia, cu exceptia catorva lucrari, poate ...

Churchill obisnuia sa faca vacante de pictura sau scurte sejururi cu scopul declarativ de a picta. Realitatea era alta. Calatoriile lui in locuri exotice aveau mai intotdeauna la baza un scop politic. In fata sevaletului, cu pensula in mana si trabucul in coltul gurii, Churchill lua decizii si isi elimina adversarii cu raceala killerilor profesionisti.

Dar să sar peste amanuntele carora istoricii le dau cuvenita atentie si sa trec la miezul problemei

In vara lui 1945 Winston Churchill impreuna cu sotia, fiica, Lordul Moran - medicul său personal, secretarul, valetul si un detectiv, se instaleaza confortabil in vila maresalului Harold Alexander Rupert, cunoscut si sub numele de first Earl Alexander of Tunis.
Respectiva vila, in apropierea Lacului Como, parea locul ideal pentru sedinte de pictura si plimbari in aer liber.
La mai putin de cincizeci de kilometri de Milano, zona turistica aleasa de Winston Churchill oferea toate conditiile necesare pentru o vacanta de ministru.

Dupa cum se poate banui, scopul vacantei a fost altul.

Cu cateva luni inainte, in aprilie 1945, Benito Mussolini impreuna cu amanta sa, Clara Petacci, au fost rapiti si asasinati de catre partizani italieni de orientare pro-comuniste. Aceasta e teoria oficiala. Executia celor doi a avut loc in apropierea Lacului Como, la doar cativa kilometri distanta de vila in care, ulterior, se cazase familia Churchill.
Se stie de existenta unor scrisori compromitatoare, laudative, scrise de Churchill lui Mussolini.
El isi exprima admiratia faţă de Il Duce si de doctrina fascista.
Respectivele epistole fuseera scrise in 1927, deci inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.

Istoricul Pierre Milza, pe baza unor documente existente in arhive, dar si pe baza investigatiilor personale, ajunge la o concluzie interesanta : Churchill a fost persoana care a dat ordin pentru capturarea si executia lui Mussolini si tot el s-a ocupat de detaliile actiunii urmarind indeaproape etapele si oamenii implicati.

Churchill avea ca scop gasirea si distrugerea unor documente compromitatoare aflate in posesia lui Mussolini.
Scrisorile si alte documente detinute de Il Duce l-ar fi pus intr-o lumina extrem de proasta pe omul politic britanic.
Locuitorii in varsta din zonă povesteau turistilor cum ca, in zilele in care a avut loc asasinarea lui Mussolini, un grup de oameni necunoscuti aruncasera in lac un camion cu documente stranse din resedinta acestuia.
Asa zisa vacanta a lui Churchill pe malul lacului Como a avut ca scop asigurarea ca indicatiile date cu privire la anihilarea lui Mussolini au fost respectate intocmai.

Marile taine ale razboiului vor iesi la lumina rând pe rând :)

Ma intorc la pictorul Winston Churchill. Diletantismul lui e evident. Ceea ce m-a surprins e asemanarea intre unele din picturile lui cu picturile lui Hitler. Poate ca mi se pare. Astept observatii si din partea altora interesati de subiect.
Nu are rost sa ma aventurez in divagatii pe marginea subiectului valorii artistice - ca subiect in sine, independent de operele personajelor mentionate.
Si ca sa fie descrierea completa adaug inca un amanunt: in 1953 Winston Churchill primeste Premiul Nobel pentru Literatura ... :)

Inchei cu un tablou pictat pe malul lacului.

Lacul Como

Harold Alexander Rupert si Winston Churchill

toblou pictat in tandem

curiozitatea lui Khayyam :)

2011-01-10T08:58:00.001+03:30

Jame Mosque (cea mai veche moschee) din Urumieh/Orumiyeh

detaliu mihrab

Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ţi bunătate

Şi-aş mai trăi o sută făcând numai păcate.

Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare:

Mânia Ta cumplită sau blânda-Ţi îndurare.

~ Omar Khayyam ~

lumea necuvântătoarelor

2011-01-07T20:33:00.002+03:30

Pferd in Landschaft (1910)
Muzeul Folkwang, Essen, Germania

Cu mai mult timp in urma i-am dedicat un post lui Franz Marc, deci, cei ce doresc amanunte biografice, il pot accesa :
http://exergy33.blogspot.com/2009/06/franz-marc-arpegii-in-rosu-albastru.html

Revin azi la el atrasă fiind de maniera originală in care a redat necuvântătoarele. Nu degeaba acest artist expresionist german, mort "preadetimpuriu" in primul razboi mondial, a fost denumit pictorul animalelor.

Peisaj cu cal e doar una din mostrele preferate. Nu stiu de ce, in textul de azi, m-am oprit la picturile dominate de galben sau la cele unde galbenul e pus cu subtilitate in evidenta. Sa fiu oare in căutarea "solarului" ?

Oricum, calul pe fond galben imi inoculeaza energie. Simt libertatea animalului atras de nemarginire si dorinta lui de galop.

A doua imagine reprezinta o piesa recent returnata mostenitoarei familiei Hess.

Pictura in cauza a fost confiscata (indirect) de catre nazisti. In 1933 Tekla Hess, vaduva industriasului evreu Alfred Hess, trimite in Elvetia o serie de tablouri pentru a le proteja si a le pune la adapost de trupele germane ce primisera ordin sa distruga picturile "degeneratilor" - astfel fiind etichetati pictorii simbolisti, expresionisti, fauvisti, cubisti, futuristi si cei suprarealisti.

In 1936 Pisica din spatele copacului a intrat in posesia firmei Pelikan AG, apoi a fost revanduta, ca, in cele din urma, mai precis in 1983, sa ajunga la NordLB, o banca din Hanovra.
...

Katze hinter einem Baum (1910)

restituita familiei Hess

Nepoata lui Tekla Hess a dorit ca tabloul sa fie expus pe termen nelimitat la Muzeul Sprengel din Hanovra - orasul bunicilor ei.

Nu e un secret ca nu agreez pisicile :). Nu as putea spune ca-mi produc alergie, si, sincera sa fiu, nu ma vad in postura de proprietară a unei feline domestice, insa nimic nu ma impiedica sa-mi ilustrez blogul cu imagini ale acestor creaturi venerate de egipteni si persani sau sa-i admir pe cei ce le-au pictat.

Compozitia lui Franz Marc e dominata de o linişte colorată ce imbie la visare.

Câinele din zapada doarme adanc. Linistea zapezii si respiratia imperceptibila a animalului se dilueaza reciproc pe panza pictorului german. Culorile reprezinta doar un pretext. Dincolo de culori simt vibratia viului,

Hund im Schnee liegend (1910-1911)
Muzeul de Arta din Frankfurt pe Main
...

Russi, mult iubitul sau patruped, i-a servit drept model.

Si ca sa nu credeti ca Franz Marc a pictat doar animale in pozitii statice, voi incheia blogul intr-o nota mai dinamica.
Vă invit să participaţi la hârjoana veveriţelor :)

Playing Weasels (1911)

O biografie concisa, multilingva si interesanta puteti lectura aici

căutătorul de greşeli

2011-01-05T22:55:00.002+03:30

imagine - Mark Kostabi

Viata ii oferea incredibil de putin din ceea ce rareori indraznea sa doreasca. Sau asa i se parea. Sau habar nu avea ce inseamna viata. Sau avea habar dar nu mai avea energie. Sau le avea pe amandoua, lipsindu-i insa stropul acela minuscul de candoare care sa-l transforme in copil macar o clipa pe zi.
Cine stie?

Mai intai fusese un joc nevinovat ce degenerase lent intr-un hobby interesant, mai tarziu o pasiune bolnavicioasa ce deviase brusc intr-o obsesie distrugatoare ... un viciu ascuns la care nu mai putea renunta.
Ajunsese sa nu-i poata privi pe oameni intr-un alt mod. Esential era ca in primul rand sa le descopere defectele, sa le răstoarcă si sa le întoarcă pe toate feţele, sa se amuze pe seama lor si apoi sa le clasifice in dosare meticulos arhivate.

Preocupat peste masura cu procesarea dosărelelor nu-si dadu seama ca inima i se facuse iască.

Anii treceau si dosarele se inmulteau. Prăfuite si atent ordonate ele reprezentau dovada efortului depus. Dovada palpabila a sutelor de nopti albe de cautari, etichetari si indexari. Nici o greseala, fie cat de marunta, nu trebuia omisa. Ajunsese un expert in fraze maliţioase. Nu stiu daca realiza faptul ca sensibilitatea exacerbata din faza initiala luase forma unei rautăţi abil camuflate.

Ajunsese sa creada ca, pentru el, oamenii nu mai au taine, si o afirma cu dezinvoltura aceea caracteristica neştiutorului atoatestiutor. Credea ca le poate patrunde in "intimitate" asa cum patrunde un şoricel in cămara cu bunătăţi, aţâţat de aromele din intuneric.

Ii diplacea spiritul de turma. El insusi lasa sa se inteleaga ca e un "lup singuratic". Multi il considerau inadaptat. De fapt, la inceput, fusese cate putin din fiecare, îmbibat insa de o gingăşie bizara - defectul sau major. Rareori se straduia sa o ascunda. Iar atunci cand se straduia o punea si mai mult in evidenta.
In realitate era un ratacitor prin propriile-i ganduri ce-i napadisera viata precum iedera năpădeşte peretii scorojiti ai unei vile candva aratoase.

Zilele se derulau ca pe o pista automobilistica fara radar.
Depasise borna ridicolului si cu toata viteza se indrepta spre penibil. Undeva in subconstient realiza pericolul. Uneori se oprea si privea dârele lasate in urma de frânele apasate cu furie in curbele cu unghi inchis ale existentei.
De ce nu se putea opri?
Era oare in cautarea unui model al perfectiunii?

Dacă îl întâlniţi spuneţi-i că, asa, cu imperfectiunile lor, oamenii se bucura de viata. Trăiesc. Ei nu cauta fericirea intre coperti de mucava.
Spuneţi-i că trăirile nu pot fi îndosariate, trase la xerox, filmate si artistic photoshopate - pentru a arata bine in ochii cuiva, ca nu pot fi postate în pauza de masă pe un blog savant conceput sau trimise printr-un mail de dimineaţă - avand in dreapta o ceaşcă aburindă de cafea.

cele rele să se spele

2011-01-04T08:32:00.000+03:30

... cele bune să se-adune.

O urare şi în acelaşi timp o primă ghicitoare pentru acest an.

Vrăjit de oglinzile fluide, pictorul s-a zăpăcit şi a renunţat la stilul său obişnuit :)

Să vedem totuşi dacă cineva îl va identifica .

Sunt convinsă că apa - ca element magic - acţionează şi în plan psihic, generând o purificare pe care, în foarte multe cazuri, medicamente cu formule sofisticate şi denumiri imposibil de pronunţat nu o pot genera.

Privind luciul apei te poţi vindeca de obsesii, gânduri rele, temeri neîntemeiate, dureri de cap şi păreri de rău,

E infailibila mea terapie ...

bună dimineaţa

2010-12-31T13:37:00.012+03:30

Alexander Yakovlevich Golovin - Galbenele

... în noul an !

Reynolds

2010-12-30T12:18:00.004+03:30

Mrs.Richard Crofts (1775)

Dixon Art Gallery, Memphis, Tenessee, USA

Cand spun Reynolds ma gandesc in primul rand la omul de stiinta Osborne Reynolds (1842 - 1912), prima persoana ce a studiat curgerea fluidelor pe baza unui parametru adimensional, denumit ulterior Re - Numarul lui Reynolds.

Cei ce au luat un curs de Mecanica Fluidelor, Hidraulica, Irigatii sau Amenajari Portuare stiu foarte bine ce importanta are determinarea acestui numar.

Re = ρ u d_h / μ
ρ - densitatea fluidului
u - viteza medie de curgere
d_h - diametrul hidraulic, care, in cazul tevilor obisnuite, este egal cu diametrul geometric interior
μ - indicele de vascozitate dinamica

Pentru a calcula coeficientul de frecare, pierderea de presiune si puterea de pompaj, avem in mod vital nevoie de numarul lui Reynolds, caci, doar pe baza lui, putem stabili regimul de curgere : laminar, transitoriu ( de trecere), turbulent.

Stati linistiti. Nu am de gand sa predau un curs de fluide :) Indroducerea am considerat-o necesara deoarece asa am putut face o legatura cu "dublura" aleasa pentru acest blog.
E vorba de pictorul englez Sir Joshua Reynolds (1723 -1792).

... acelai nume: Reynolds ... dar nu acelasi preocupari :)

Sir Joshua Reynolds reprezinta o referinta in pictura engleza.
Pictor rococo, pe alocuri neoclasic, portretist de succes si prieten cu personalitati de marca ale veacului, Reynolds a avut privilegiul de a picta personaje cu blazon ( Charles Lennox, al 3-lea duce de Richmond), doamne din inalta societate, oameni politici, de litere, de stiinta, de arme, sau burghezi imbogatiti peste noapte, ceea ce insa nu l-a impiedicat sa picteze si oameni obisnuiti sau femei cu o reputatie discutabila, ca sa ma exprim in stil englezesc. Pot aminti portretul domnisoarei Abington (o prostituata ce a reusit sa ajunga actrita de succes) sau pe cel facut lui Nelly O'Brien (amanta vicontelui de Bolingbroke, si se zice ca modelul preferat al artistului)

Dar Reynolds a pictat cu aceeasi fervoare o serie de tablouri inspirate din istorie si mitologie. Printre cele mai reusite se numara Regele Lear (colectie particulara) si Thais (curtezana ce l-a insotit pe Alexandru Macedon si l-a convins sa incendieze Persepolisul).

Dintre portretele de grup va invit sa-l priviti pe acesta expus la National Gallery of Ireland din Dublin.

Retin deasemeni autoportretul executat in 1747, pe cel al micutei roscovane aflat in posesia Muzeului de Arta Vestica din Kiev si aerul usor chinezesc al doamnei Baldwin.

De ce am ales tocmai portretul doamnei Richard Crofts ca imagine simbol a blogului de azi?
Nu, nu pentru ca mi-ar place in mod exceptional ci pentru ca il consider foarte reprezentativ pentru stilul pictural si potentialul introspectiv al artistului britanic.

masculin conjugat la feminin

2010-12-27T19:14:00.006+03:30

Zinaida Serebriakova - portretul lui Sergei Ernst (1922)

Muzeul Rusesc de Stat, Moscova

Presupun ca printre cititorii blogului se vor gasi destui care sa fie de acord cu faptul ca realizarea unui portret masculin e mai dificila decat cea a unuia feminin.

Am ajuns la aceasta concluzie pe diferite cai. Nu are rost sa le insir aici. Nu-mi propun sa demonstrez o teorie. Vreau doar sa arat ca printre pictorite s-au aflat persoane ce au pictat portrete masculine remarcabile.

Imi voi ilustra spusele cu cateva tablouri preferate.

Voi incepe cu unul pictat de Zinaida Serebriakova (1884-1967).

Biografia ei agitata, plus o galerie consistenta de imagini, le puteti gasi la Gabi pe blog.
Albastrul ochilor lui Sergei Ernst e alimentat de o tristete profunda. Boala ce-l macina pe Sergei reprezinta de fapt boala ce a macinat o intreaga generatie de intelectuali si oameni de arta rusi. Sper sa ajung sa vorbesc despre acest tablou intr-un alt context.

Despre Mabel Alvarez (1891-1985) am povestit mai demult. Revin acum cu portretul lui Herman Kalahele, considerat de multi drept cel mai bun portret realizat de dansa,

Mabel Alvarez - Herman Kalahele (1939)

colectie particulara

Nu e vorba doar de maiestria cu care a redat claritatea privirii. In portretul acestui adolescent Mabel Alvarez a reusit sa-l surprinda deopotriva pe Herman-copilul si Herman-barbatul.

Tamara de Lempicka (1898-1980) e o obisnuita de-a casei aici pe blog :).
I-am dedicat mai multe postari si i-am folosit tablourile pentru doua ghicitori.
Astazi insa va retin atentia cu portretul unui taran spre a dovedi, celor ce nu cred, ca Lempicka putea picta mai profund decat nudurile de serie ce i-au asigurat succesul artistic si confortul financiar.

Tamara de Lempicka - Portret de taran (1937)

colectie particulara

Va las sa meditati asupra tabloului deoarece cuvintele le consider de prisos.

Nu stiu daca cunoasteti cate ceva despre Cecilia Beaux (1855-1942).

Pana nu demult nu stiam de existenta ei :). Am descoperit-o cu surpriza ... si cu o vaga urma de regret. Regret pentru faptul de a nu fi descoperit-o mai devreme, adica inainte de a scrie blogurile dedicate lui John Singer Sargent, caci Cecilia Beaux i-a fost contemporana si 'rivala'. Ei imparteau aceeasi clientela high life.

Cecilia Beaux - Henry Sturgis Drinker (1898)

(aka Barbatul cu pisica)
Smithsonian American Art Museum

Cecilia Beaux a fost o pictorita de succes. Dupa decenii de la moartea celor doi pictori, criticii de arta au cazut de acord ca unele dintre portrele ei sunt mai reusite decat portretele lui Sargent, cele ale Ceciliei avand un plus de vivacitate, prospetime a culorii si foarte multa naturalete.

Barbatul cu pisica ilustreaza perfect afirmatiile de mai sus.

Pictura trebuie pivita in detaliu, amanunt cu amanunt.

De abia acum, in finalul textului, descopar cu uimire ca toate cele patru pictorite prezentate in aceasta postare au trait peste optzeci de ani. Alegerea am facut-o fara premeditare ...
Oare arta si nevoia de a exprima frumosul in maniera proprie au constituit secretul longevitatii lor?
Se prea poate ca da :)

... din inimă

2010-12-24T19:40:00.000+03:30

clipe de neuitat alături de cei care vă iubesc şi pe care-i iubiţi ...

Pasternak

2010-12-23T15:42:00.002+03:30

Lev Tolstoi (1901) - Muzeul Orsay, Paris

Voi spune un nume : Pasternak.
Imi inchipui ca cei mai multi se vor gandi automat la Boris Pasternak

Dar nu despre laureatul premiului Nobel pentru literatura voi vorbi acum ci despre tatal acestuia, pictorul Leonid Pasternak.

Voi da inapoi filele calendarului pina in ziua de 4 aprilie a anului 1862, cand, intr-o familie de evrei din Odesa se nastea Leonid.

Biografia poate fi citita pe wikipedia. Voi puncta doar trei amanunte interesante.

M-a amuzat sa aflu ca primele lucrari ale viitorului pictor au fost achizitionate de gunoierul care facea curatenie pe strada lor.

Pictorul avea numai sapte ani iar parintilor nu le prea convenea indeletnicirea copilului fiindu-le frica ca va neglija scoala in favoarea mazgalelii.
Teama nu le-a fost fara temei caci, dupa studii de medicina si drept la Universitatea din Moscova, Leonid abandoneaza totul in favoarea artei.
Pleaca in Germania si se inscrie la Academia Regala de Arte Frumoase din Munchen pe care o absolva cu succes.

Mai e de remarcat faptul ca Leonid Pasternak a facut parte din asa zisul cerc al lui Polenov, cerc din care faceau parte mai multi pictori rusi de valoare ce i-au devenit apoi prieteni : Vasily Polenov, Isaac Levitan, Valentin Serov, Konstantin Korovin, Alexandr Golovin (are niste flori ce-mi plac la nebunie :) ) si Mikhail Nesterov, toti acestia find sustinuti financiar si moral de Tretyakov - cel ce va pune bazele cunoscutei galerii Tretyakov din Moscova.
Din acest punct de vedere se poate spune ca Leonid Pasternak a fost un om norocos, caci faptul de a fi inconjurat de oameni interesanti, de valoare, oameni cu care sa poti schimba idei si de la care sa ai ce invata, e un dar pe care Providenta nu-l ofera oricui.

A fost prieten si cu scriitorul Lev Tolstoi caruia i-a realizat mai multe portrete.

Cu cel expus la Muzeul Orsay din Paris am deschis acest blog.

O alta varianta se gaseste la Muzeul de Arta Rusa din St. Petersburg.

Levina (1916)

Dar parca Portretul doamnei Levin are un ceva aparte, rupt cumva de stilul obisnuit al pictorului.

Albastrul cu irizari fosforescente al rochiei si bronzul patinat al fundalului lucreaza in tandem pentru a pune in evidentă magnetizanta siluetă aristocratică a personajului feminin.

Pictorul va muri la Oxford pe 31 mai 1945, loc unde se stabilise impreuna cu sotia si cele doua fiice. Baietii, Boris si Alexandr, ramasesera in Rusia comunista.

Sa zic ca e vorba din nou de Providenta?
Nu stiu :)
Dar ma intreb : daca Boris ar fi plecat in Anglia impreuna cu familia oare ar mai fi ajuns scriitorul pe care il cunoastem azi?
...

ultima ghicitoare din 2010

2010-12-21T14:49:00.003+03:30

A mai trecut un an ... pentru mine a trecut aproape pe nesimtite, desi traiesc intr-un ritm din ce in ce mai alert.

Am din ce in ce mai putin timp pentru a medita asupra lucrurilor ce-mi fac placere. Intr-o zi va trebui sa ma opresc in mod brutal.

In fond, principala vinovata de faptul ca nu mai pot masura trecerea timpului relativ la mine - ca unic sistem de referinta pe care-l cunosc - sunt eu.

............

Voi incheia sirul ghicitorilor propuse in 2010 cu aceasta, nu foarte grea ... dar nici foarte usoara :)

corăbierul

2010-12-18T08:15:00.003+03:30

Frank Myers Boggs - În port

Viata i se scurgea navigand pe mari furtunoase, tragandu-si rasuflarea pe minuscule insule paradisiace - netrecute nici macar pe hartile piratilor - sau aruncand ancora in porturi pestriţe si galagioase.

Ii placea singuratatea dintre doua acostari. Corabia cu panzele decolorate de soare, sare si vant, ii era in acelasi timp iubita si prieten de nadejde.
Avea metodele lui speciale de a se orienta in spatiu si timp. Cand inima se transforma in busola si dorul in ceasornic, inceta sa mai numere clipele, ridica ancora, si, cu vantul in pupa, se lasa dus inspre departari.

Nu contesta ca-i placeau femeile ce-l asteptau in porturi. In fiecare avea cate una ... si nu-i de mirare ca nobila stiinta a cartografiei se impletea cu amintirea noptilor de dragoste. Atlasul Geografic reprezenta un neinsemnat auxiliar al celui sentimental, caci, in Atlasul Sentimental existau cu duiumul tinuturi nedescoperite.

Pireu ... bruneta cu ochi de jar priceputa in a cheltui fara socoteala galbenii agonisiti de tatal camatar.
Marsilia ... dantelareasa a carei piele moale si placut mirositoare, ca piersicile date in pârg, ii chinuia noptile solitare.
Casablanca ... nepoata rabinului ce-i canta melodii la oud si-l adormea in cearsafuri de matase turcoaz.
Istanbul ... armeanca cu cozile groase cât parâmele corabiei si buzele mai rosii ca margeanul de la gat.
Rotterdam ... fata blanarului cu mersu-i de gazela si râsul cristalin, ce-l purta de nebuna prin piata de peste.
Dar es Salaam ... respectabila sotie a negustorului de ceai, cu mijlocul ingust si genele lungi - ca aripile fluturilor exotici, topindu-se de dor pentru China natala.
Venetia ... nerabdarea de a trece cu degetele prin niste plete aurii numai de el stiute.
Alexandria ... da, exista o Ea si acolo ... cu sânge de geyser, glezne subtiri, buze de miere si suflet de pelin.
Cadiz ... micuta spaniola, cu parul sârmos si-un papagal poliglot pe umar, ce le ghicea marinarilor viitorul. Lui ii ghicise trecutul. Cu mare exactitate :)
Hamburg ... respectabila sotie, de data aceasta a spiţerului, neintrecuta in prepararea de elixiruri afrodisiace, dupa retete secrete, diluate cu vin de Porto.
Odesa ... roscata cu trup de iedera si ochi de ceaţă argintie ce i se scurgea din imbratisare atunci cand ii era lumea mai draga.
Bombay ... parfumul buclelor amestecat cu cel de mirodenii si greutatea de rodie a sânilor ... cum ar putea uita?!
Connemara ... tarancuta care aducea de nu stiu unde furtunile ... ca sa-l tina mai muta vreme langa dânsa
Beirut ... zburdalnica faptura frânta sub greutatea cerceilor cat roata carului

... si totusi se simtea trist, agitat si gol pe dinauntru. Nici o fiinta nu-l ancorase definitiv.

Cand il intrebai pe care din ele o iubeste mai mult, iti raspundea invariabil : pe urmatoarea :)

stress populaţional

2010-12-16T23:29:00.001+03:30

Yazd, drumul spre Pir-e Sabz (2008)

..............

text de Razvan Popescu - cercetator roman in Africa

"De ce simt o nelinişte interioară îngrozitoare ? De ce mă agit pentru fleacuri pe care alţii nu dau doi bani ? Ce caut eu aici? De ce reacţionez ca un bolnav psihic sau ca un retardat la fapte şi întâmplări care ar trebui să le consider normale? De ce mă pierd în amănunte fără sens? De ce îmi pun atâtea întrebări? E o stare de fapt care durează de prea multă vreme (ani din viaţă) şi ar trebui să iau măsuri. Caut mereu să explic fiecare lucru şi cer explicaţii pentru fiecare lucru, naturii , oamenilor, oricui.

Poate că e devină formaţia mea de cercetător pentru faptul că îmi pun întrebări prea multe. Sau poate stress-ul populaţional este cauzatorul neliniştii mele interioare inexplicabile. Kaderov, un biolog rus, scria prin 1924 despre migraţia inexplicabilă a unei populaţii uriaşe de veveriţe din taigaua siberiana spre vest, populaţie care a sfârşit prin a se îneca în mare în mod voluntar. Sinucidere în masă se numeşte asta. Cauza ? Pentru că orice trebuie să aibe o cauză, aici e vorba de densitatea prea mare de indivizi pe unitatea de suprafaţă care a indus ceea ce în biologie este cunoscut sub numele de stress populaţional. Sunt prea mulţi feromoni în aerul pe care îl respiră exemplarele respective. Asta face ca funcţiile ce determină acţiunile reflexe să fie alterate. Sunt şi câteva specii de şoareci de câmp care tot prin sinucidere în masă raspund la stress-ul populaţional. Se omoară între ei. Totul începe prin agitaţie şi sfârşeşte prin baie de sânge. Altfel nici o „turmă” de vulpi ori pisici sălbatice nu i-ar putea dovedi. S-ar înmulţi peste măsură şi ar fi o catastrofă. Sistemul per ansamblu are mecanisme pentru reglare. La nivel de individ însă se înregistrează cea mai absurdă contradicţie pentru spiritul de conservare.

La oameni se pare că înregistrăm acelaşi fenomen: la populaţia urbană rata sinuciderilor este de 4 la mia de locuitori în timp ce la sate este de 0,1 la mia de locuitori. Asta e una din formele de reacţie la stress-ul populaţional, la care se adaugă bine înţeles alţi factori. Gândindu-mă la asta mi-am pus în urmă cu ceva vreme întrebarea dacă nu sunt pe cale să devin unul dintre sinucigaşi , iar neliniştea interioară nu e cumva decât primul pas. Nu! Dar am constatat că dacă la un moment dat în viaţă unui om îi e dat să sufere nişte decepţii, el devine mai sensibil decât ceilalţi la fenomenul s.p. Unii dintre aceştia se închid în casă creîndu-şi propriul univers în care nu sunt obligaţi să respire feromonii aglomeraţiei, alţii se refugiază în băutură, alţii în droguri incercând să deformeze simţurile, alţii se internează în clinici specializate, alţii se retrag în activităţi care îi duc mental departe de locul în care se află fizic, alţii se sinucid……eu plec în deşert. Acolo e linişte şi lipsesc cu desăvârşire elementele stress-ului populaţional. Altfel nici nu pot să-mi explic faptul că deşi acolo stau nespălat zile la rând, îndur sete şi foame şi oboseală, cum mă întorc în aglomeraţie, la scurtă vreme mi se face din nou dor de locurile alea şi îmi doresc să mă refugiez acolo."

eu nu pot da Delete

2010-12-14T09:10:00.000+03:30

imagine - Lee Krasner

Tot ceea ce aducem la lumina in imaginar, are, sau va avea intr-o buna zi coincidente in real. Iar eu, asemenea lui Paul Auster, cred in coincidente.
Cred in faptul ca intamplarile nu sunt intamplatoare decat pana la un punct. Si mai cred ca daca vrei sa reusesti in Ceva, indiferent in Ce, trebuie sa te dezbraci de haina prea stramta a logicii si sa te lasi condus de instincte, fara teama ca ai putea esua.

Viata mi se rostogoleste zilnic in fata picioarelor neintrebandu-ma ce vreau de la ea. Intre noi se intinde un imens gol de comunicare. Apartinem unor epoci diferite.
Eu - epocii de piatra a sentimentelor, cu sufletul ca o dalta de silex - arma de aparare, de vanatoare, si unealta a frumosului in acelasi timp.
Ea - epocii Microsoft, a memoriilor portabile si purtabile, guvernata de Up-to-date-uri carora nu le gasesc nici o justificare.
Eu nu pot da Click si Delete pe ceea ce am inregistrat candva.
Nu am un Recicle Bin in care sa arunc amintiri, greseli, cauze pierdute ... si nu ma pricep sa fac un Restore atunci cand imi dau seama ca m-am inselat.

Nu pot lasa pe oricine sa-mi tasteze pe suflet lucruri pe care stiu ca nu le pot arhiva. Poate si de aceea nu spun nimanui cuvinte numai de dragul de a spune ceva, iar atunci cind tac, in mod sigur, tacerea mea rataceste in cautarea unui rost.

8 Octombrie '07
yahoo 360

puncte

2010-12-09T22:41:00.008+03:30

imagine - Paul Klee

Azi mi-am facut timp sa duc la capat ceva. Nu de alta, dar nu vreau sa ma prinda sfarsitul de an cu prea multe datorii in cont.

Cum G lasa urme prin virtual la intervale de timp egalate doar de cometa Halley, sper sa nu observe ce-am scris aici :)

Dar sa trec la puncte ...

Punctul, ca entitate, poate insemna lucruri diferite pentru un matematician, un poet, un pictor, un arhitect sau un fizician. Si totusi punctul reuseste sa-i reuneasca. Orice s-ar zice, stiinta, arta, literatura si filozofia au un punct comun.

Cand spun arta nu ma gandesc nicidecum la pointilism. Nicaieri altundeva punctul nu si-a redescoperit valentele sale uitate asa cum si le-a redescoperit pe taramul picturii abstracte.

Paul Klee spunea ca : O linie e un punct plecat la plimbare.

Ii dau dreptate. Impreuna cu omuletul lui, transformat ad-hoc in mascota blogului de azi, pornesc la plimbare si eu. Punctele de reper ale traseului sunt luate de la gabilutza, de aici si de aici.

Voi incepe cu Punctul Nichita :

“Cand totul devine punct

cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”

imagine - Victor Vasarely

Asociez punctul Nichita cu aceasta lucrare executata de Victor Vasarely, deoarece ambii au descoperit ca punctul inseamna de fapt o stare de oglindire, o dualitate necesara pentru ca lumea sa existe.

Pozitiv si negativ, materie si antimaterie, feminin si masculin, Yin si Yang , gravitatie si antigravitatie ... si iata cum incep sa inteleg ca punctul reprezinta in primul rand un moment de cumpana izvorat din echilibre sau dezechilibre, ca inseamna un element nodal intr-o retea complexa de decizii, alegeri, refuzuri si stagnari ce ne va infasura viitorul.

In acele momente de cumpana ni se reveleaza formele primare ale necunoscutului.

Wassily Kandinsky

imagine cu 'skepsis' :)

Chiar si atunci cand renunta la culori, pictorul rus reuseste sa transmita starea de agitatie generata de miscarea cuantica.

Am ajuns la Punctul Planck, definit astfel de gabilutza : cel mai mic, mic …mic punct , cel mai mic si simplu lucru din univers 1,616 x 10 la puterea minus 33, constanta lui Planck. Aici ar trebui ca “lucrurile sa ni se prezinta in maxima lor simplitate”.

Si totusi, acolo, lucrurie nu ni se prezinta la maxima lor simplitate. Exista nivele subcuantice. E posibil ca sufletul sa fie un astfel de nivel. Conexiunile nu sunt intotdeauna usor de facut :)

"A line cannot connect the upper right point to the lower right point ", spunea Vasarely convingator.

De ce sa nu le poata uni?, m-am intrebat surprinsa de afirmatia lui.
Raspunsul l-am descoperit mai tarziu privind rigla si compasul de pe biroul meu.

imagine - Victor Vasarely

Pentru a ma face inteleasa introduc un punct propriu pe care il denumesc punctul paradoxalei reintoarceri. E punctul in care, ori de cite ori te reintorci, vii in premiera.

Rigla nu poate intelege necesitatea compasului de a reveni permanent la punctele prin care deja a trecut. Ea nu are de unde sti ca el manifesta inconstient o afinitate patologica pentru Punctul lui Kafka : “Incepand cu un anumit punct nu mai exista posibilitate de a reveni. Acest punct trebuie atins.”

Miscarea circulara obsesiva il va transforma intr-un psihopat suprasaturat de asteptari trigonometrice greu de implinit, in timp ce, orice deplasare de acest gen va fi perceputa de rigla drept o perpetua retragere, un regres conceptual.

Dar totusi rigla intelege foarte bine de ce Punctul lui Quignard ii poate fi fatal compasului:

“In orice pasiune exista un punct de saturatie. Cand ajungi la acel punct stii deodata ca e imposibil sa sporesti febra a ceea ce traiesti."

In acel punct al paradoxalei reintoarceri "temporalitatea circulara" se desface si devine "liniara",
Punctul lui Kafka se suprapune peste Punctul lui Quignard si din reuniunea lor ia nastere Punctul Nichita.

“Cand totul devine punct

cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”

...fond muzical - Azam Ali ...

şi mîine a fost o zi ...

2010-12-08T18:51:00.002+03:30

Şi mîine a fost o zi ... Aş putea povesti pagini întregi despre ziua aceasta, aşa cum a fost ea, înainte ca să înceapa cu adevărat.

Mîine a fost o zi. A fost mereu. Înainte ca eu să fiu ... înainte ca tu să fii. Înainte ca să ştiu ieri ce va fi.

Căci ieri nu va fi nimic din ceea ce mîine deja s-a întîmplat. S-a frînt săgeata timpului şi s-a întors clepsidra lăsînd ca să se scurgă visele în albia din care au secat.

Lavinia Fontana - prima parte

2010-12-06T18:15:00.005+03:30

Autoportret (1600) - detaliu
Galeria Ufizzi, Florenta

Lavinia Fontana Zappi (1552-1614) - pictorita italiana manierista al carei nume l-am pomenit in postarea dedicata anomaliilor genetice ale familiei Gonsalvus.

Dar cu acel portret al Antoniettei nu va puteti face o impresie despre potentialul artistei pe care incerc sa o prezint acum.

Pot spune ca Lavinia s-a nascut sub semnul unei stele norocoase.

In primul rand deoarece a fost inzestrata de Natura cu talent. Apoi pentru ca a venit pe lume in familia pictorului Prospero Fontana, unul din renumitii pictori ai orasului Bologna.

In al treilea rand pentru ca tatal, observand talentul fiicei, a incurajat-o sa picteze si a pus-o sa lucreze in atelier alaturi de ucenicii baieti.
Inca din sec al XIII-lea, cu exceptia a trei discipline : teologie, drept si medicina, Universitea din Bologna inmatricula fete pentru continuarea studiilor la nivel superior.
Exista un text in care se afirma ca Lavinia Fontana ar fi obtinut un doctorat.
Spre sfarsitul vietii ea va deveni membra a Academiei din Roma. Din acest punct de vedere dansa se numara printre primele femei din lume onorata astfel.

Se afirma ca Lavinia a fost influentata de cei doi Caracci. Fratii Caracci au fost elevii lui Prospero Fontana si colegi de atelier cu Lavinia. Adevarul e ca ea a fost influentata de mai multi pictori italieni.
...

Dupa cum spuneam, Lavinia a avut o copilarie fericita. E destul sa priviti o clipa acest portret de familie ca sa intelegeti ca asa a fost. Mie imi aduce aminte de picturile de inceput ale lui Diego Velasquez, ... numai ca, analizand axa timpului, vedem ca Velasquez a trait si pictat intr-o perioada imediat ulterioara Laviniei Fontana :)

autoportret de familie
Pinacoteca di Brera, Milano

Am observat ca ea a partitionat personajele foarte strict : barbatii familiei intr-o parte, femeile in cealalta. Si am mai remarcat felul in care si-a pictat mama si tatal, plasati lateral in tablou, ca doi stalpi de rezistenta ai unei constructii importante.

In al patrulea rand, dar nu in ultimul, a avut noroc pentru ca s-a casatorit cu un om deosebit pentru acele timpuri.
E vorba de Gian Paolo Zappi de Imola, descendent al unei familii nobile cu o buna situatie materiala, in acelasi timp elev al tatalui ei.

In contractul de casatorie ea a introdus o singura clauza : sa fie lasata sa picteze.

Paolo i-a indeplinit dorinta. Si nu cred ca i-a fost foarte usor sa renunte la cariera in favoarea sotiei.

Paolo Zappi s-a retras din atelier si s-a ocupat de administratea proprietatii, a casei, si de educatia copiilor ... ocazional o ajuta pe taramul artei.
Paolo i-a devenit agent artistic.

Nu i-a pasat de remarcile rautacioase ale unora sau de malitiozitatea stupida a altora.
Lavinia avea talent iar el ii recunostea in mod public talentul.

In al cincilea rand a avut noroc pentru ca trei papi i-au apreciat tablourile si au protejat-o : Paul al V-lea, Gregorius al XIII-lea si Clement al VIII-lea. E un fenomen unic in istoria artei ca trei papi sa patroneze o pictorita :)

La sase ani dupa moartea tatalui, Lavinia a fost invitata la palatul papal si a fost primita cu toate onorurile de catre Papa Clement al VIII-lea. La solicitatea lui dansa a realizat cea mai faimoasa opera destinata publicului larg. E vorba de piesa de altar "Lapidarea Sf. Stefan".
In acel an intreaga familie s-a mutat definitiv de la Bologna la Roma.

Lavinia Fontana se numara printre putinele femei ce a incheiat un contract cu Vaticanul. Pentru o serie de tablouri religioase, istorice si mitologice ea a fost platita la acelasi standard cu pictorii barbati.
Felul in care le-a pictat denota ca nu avea lacune in ceea ce priveste reprezentarea corpului uman in forma sa nuda.
Tot ea e prima artista ale carei picturi au intrat in celebra Galerie Ufizzi din Florenta.

Portretul Papei Gregorius al XIII-lea, de origine bologneza, demonstreaza faptul ca pictorita chiar stia ce sa faca cu pensula si culorile.

Papa Gregorius al XIII-lea

Se crede ca cel mai reusit tablou, capodopera ei dealtfel, l-ar fi reprezentat un autoportret din tinerete aflat multa vreme in posesia contilor Zappi - familia sotului, tablou acum pierdut.

Autoportret la spineta e declarat de specialisti ca cel mai complex si reusit tablou despre care se stie la ora actuala, insa eu, pentru a deschide blogul, am ales un alt autoportret.

In prima imagina postata pe acest blog facem cunostinta cu o femeie ce iradiaza o adanca multumire si caldura sufleteasca

Viata i-a fost marcata si de evenimente tragice nu numai de realizari remarcabile.

A adus pe lume unsprezece copii din care au supravietuit doar trei.

Stateam si ma gandeam ce inseamna sa pierzi opt copii, sa lucrezi in atelier 99 de luni fiind insarcinata, insarcinata de 11 ori in 18 ani ... ce inseamna sa nu renunti nici la viata de familie si nici la cea artistica.

Lagatura afectiva dintre Lavinia si Paolo a fost una puternica, bazata pe o prietenie sincera si amplificata pe plan erotic. Despre viata ei privata voi aminti intr-un alt blog.

Toaleta Minervei (1613) de la Galeria Borghese din Roma reprezinta unul din ultimele tablouri ale Laviniei. Se crede ca in acest tablou draperia a fost pictata de Paolo Zappi, care, ocazional, picta mici detalii in tablourile ei si o ajuta la preparatul culorilor.

Pictorita avea imaginatie si curaj caci, in caz contrar, nu ar fi indraznit sa puna pe panza un Iisus cu harletul in mana si palarie de gradinar.

Noli me tangere (1581)
Galeria Uffizi, Florenta

Voi incheia cu un tablou ce-mi place mai mult decat restul tablourilor. E vorba de Cleopatra.
Regina Egiptului poarta vesminte europene. Imi aduce aminte de miniaturile medievale ce infatiseaza domnite visatoare in turnuri crenelate asteptandu-i pe menestrelii indragostiti.

Cleopatra

Galeria Spada, Roma

Dar Lavinia Fontana a fost apreciata in primul rand datorita portretelor feminine si felului in care a redat vestimentatia sofisticata si accesoriile scumpe.

Dar despre aceste portrete voi vorbi intr-un blog viitor.

... de multe ori

2010-12-04T00:37:00.006+03:30

Rodchenko - Lines

de multe ori am avut senzatia ca imi este ingaduit orice, ca pot gindi fara sa-mi fie rusine de ceea ce gindesc, ca pot spune exact ceea ce simt si ca intotdeauna se va gasi undeva cineva care sa ma inteleaga.

de multe ori mi s-a parut normal sa vreau orice si chiar si atunci cind nu m-am putut exprima prin cuvinte, esenta lor se stringea in mine, picatura cu picatura, si stiam ca va veni o zi in care cerneala invizibila cu care au fost scrise toate acolo, inlauntru, va deveni vizibila.

de multe ori am trait cu impresia ca pe mine clipele nu ma parasesc niciodata definitiv ... ca ele se invalmasesc in suflet in cautare a ceva ... a ceva ce s-ar putea nici sa nu existe.

de multe ori mi-am zis ca libertatea se intinde exact pina acolo unde ii fixez eu granitele.
Ca in mine exista un EU pe care nu am dreptul, si nici nu vreau sa-l fac robul cuiva, fiinta sau nefiinta.

(martie 2007 - yahoo360)

personaje

2010-12-02T22:12:00.001+03:30

imagine - Vladimir Tretchikoff

Cine eşti tu şi cine sunt eu?
Poate ca două marionete din lemn
dansând zi de zi în spatele cortinei de catifea.
Doi călători obosiţi dinspre Infern înspre Paradis -
învinşi şi învingători în acelaşi timp,
vinovaţi fără de Vină,
fericiţi fără de Fericire,
visatori fără de Vise.

revedere

2010-12-01T19:18:00.002+03:30

Vladimir Tretchikoff (supranumit si regele kitschului)

The Chinese Girl in Yellow Jacket

Pe fata cu bluza galbena am intilnit-o prima oara cu foarte multi ani in urma ...

Era vara si, ca de obicei, stateam zi lumina pe malul apei. Inotul si partidele de voleibal, cu amatori mai mari sau mai mici decat mine, ma faceau sa flamanzesc in adevaratul sens al cuvantului. Noroc ca destul de aproape de plaja noastra improvizata se afla o statie PECO. In acea statie erau cateva chioscuri ce vindeau racoritoare, dulciuri, inghetata, plus alte nimicuri trebuincioase celor aflati in calatorie.

Tin minte ca imi cumparasem ceva de rontait si paseam agale printre automobilele ce stateau la rand sa-si faca plinul. Pe cealalta parte erau insiruite vreo trei TIR-uri masive cu prelate colorate. Usa unui TIR fusese lasata deschisa. M-am uitat intr-acolo si am vazut o figura ce-mi parea vag cunoscuta. Nu aveam ochelarii cu mine. Nu-i luam niciodata la apa de teama sa nu-i uit pe undeva sau sa-i sparg ... asa ca ma chinuiam sa citesc revistele mele sau cele aduse de ceilalti fara sa fiu constienta ca-mi stric si mai mult vederea.

M-am apropiat de masina si am privit de foarte aproape posterul lipit pe usa. O fata cu trasaturi asiatice, cu piele galben verzuie si o bluza de un galben stralucitor privea incruntata parca undeva peste umarul meu.
Nu stiu de ce mi se parea cunoscuta :)
In fundal, un alt afis, cu o caprioara ce bea apa dintr-un parau, intregea decorul cabinei.

Am auzit zgomot de pasi in spatele meu. M-am intors si am zarit un barbat tanar cu alura de sportiv. Banuiam ca e soferul TIR-ului.
El s-a uitat la mine dandu-si seama ca fata lui imi captase atentia.
Desi nu aveam decat vreo zece ani vazusem ce fel de fotografii isi lipeau pe parbrize soferii de cursa lunga: femei cat mai dezbracate si cu anatomia la vedere.
Insa acest sofer avea gusturi ceva mai diferite in ceea ce privea aspectul exterior.

L-am intrebat daca e vorba de o cantareata sau artista. Cu un ton putin apatic mi-a zis ca a cumparat-o din Libia si ca nu stie altceva despre afis. Tonul glasului imi dadea de inteles ca trebuie sa plece. Vrand nevrand mi-am dezlipit privirea de pe chipul fetei.
Imaginea s-a cuibarit undeva intr-un cotlon al memoriei.

De abia cand am revazut-o, dupa mai bine de doua decenii, am fost foarte uimita sa constat ca-mi aduc perfect aminte de dansa.
Mi-a iesit cu totul intamplator in cale, fara nici o legatura cu cuvantul de cautare introdus in browser.
Socul simtit la revederea ei a luat o forma pe care mi-e greu sa o definesc in putine cuvinte.
... pur si simplu m-am mirat ca exista :)

Biografia celui ce a pictat acest tablou poate fi citita aici :
http://www.buzzle.com/editorials/8-29-2006-106957.asp

în aşteptarea lui Turner

2010-11-29T21:05:00.001+03:30

Apus de soare in asteptarea lui Turner ...

la poalele muntelui Sabalan.

ghicitoare de toamnă târzie

2010-11-27T17:50:00.002+03:30

A trecut încă o toamnă ...

Atunci când se sfârşeşte toamna încep să sufăr fizic. Ani de-a rândul am căutat remedii sau măcar subterfugii amăgitoare care să mă facă să uit de ireversibilitatea anotimpului cu care mă identific până la dizolvare completă. Dar nu există nici un remediu şi asta din cauză că toamna e unul din puţinele lucruri pe care le iubesc peste măsură ... şi fără măsură

Am recitit ce-am scris în noiembrie anul trecut şi în noiembrie cu doi ani în urmă.
S-au scurs doi ani pe acest blog. Un râu tumultuos de secunde şi zile ce îmi vor străbate memoria în contrasens.

Ca să nu cad pradă melancoliei de toamnă scot din sertarul virtual o nouă pictură.
Dacă nu-l veţi recunoaşte pe autor, nu-i bai ! ... eu nu l-am recunoscut :)

... alţi paşi

2010-11-26T20:18:00.000+03:30

Viaţa mi-a dovedit că, pentru cei între care nu există nimic, cuvintele sunt de prisos. De prisos sunt şi pentru cei între care există foarte mult.
Depinde la ce capăt de drum te afli ... depinde unde vrei să ajungi.

monstruozitate delicată

2010-11-24T21:39:00.010+03:30

Antonietta Gonsalvus (1583-1585)

portret de Lavinia Fontana de Zappi
Colectia Castelului Blois - Valea Loirei, Franţa

Ceea ce priviti acum e portretul unei fetiţe cu o boala extrem de rara: hypertrichosis.

Boala, denumita si sindromul Ambras, e cauzata de accidente genetice care provoaca o pilozitate anormala ce-i confera bolnavului alura de lup, leu, bursuc, arici, maimuta, pisica ...

Dar cine a fost Antonietta Gonsalvus ( Gonzales) ?

Voi incepe povestea din acest punct.

Intr-o zi, la o petrecere in Bologna, Ulisee Aldrovandi - naturalist pasionat de boli rare, o intilneste pe Isabella Pallavicino - marchiza de Soragna, insotita de micuta Antonietta Gonsalvus. Aldrovandi va fi cel ce ii va studia pe membrii familiei Gonsalvus si ii va include intr-o lucrare publicata sub titlul De Monstris.

Pictorita Lavinia Fontana, una din primele pictorite de anvergura ale Evului Mediu, ce le-a precedat pe Artemisia Gentileschi, Fede Galizia, Judith Leyster si Rachel Ruysch, era prietena familiei Aldrovandi. Asa se explica faptul ca Lavinia Fontana a executat portretul Antoniettei, dar si pe cel al lui Petrus Gonsalvus/Pedro Gonzales - tatal Antoniettei.

Dar iata ce scrie pe coala de hirtie tinuta la vedere de Antonietta Gonsalvus :

"Des îles Canaries fut apporté
Au seigneur Henri II de France
Don Pietro, l'homme sauvage.
De là, il s'installa à la cour
Du duc de parme, ainsi que moi,
Antonietta, et maintenant je suis
Dans la maison de la signora donna
Isabella Pallavicina, marquise de Soragna."

Petrus Gonsalvus are o biografie la fel de ciudata ca fizionomia fetei.

Se naste in 1537 in insulele Canare iar in 1547 este adus in "dar" regelui Frantei, asa cum erau aduse in dar pasarile exotice si animalele rare din tinuturi indepartate.
Petrus avea intreg corpul acoperit cu par des. La fel ii era si faţa. Din acest motiv a fost denumit omul lup din Canare.

Insa regele Henric al II-lea si sotia sa, Caterina de Medici, sesiseaza inteligenta copilului monstru.
Petrus va primi o educatie deosebita. Va junge sa vorbeasca fluent Latina, plus alte citeva limbi europene : franceza, spaniola, flamanda, germana ..
Petrus Gonsalvus va indeplini mai multe indatoriri la curtea regala franceza iar apoi va fi trimis la alte case regale.

Pleaca in Flandra, la curtea Margaretei de Parma - pe atunci regenta Olandei, loc unde o va cunoaste pe viitoarea sotie.

Joris Hoefnagel - Soţii Gonsalvus

Petrus si Caterina se vor casatori si vor avea copii.
Copiii vor mosteni boala tatalui. La rindul lor se vor casatori si vor avea copii ce vor purta stigmatul acestei boli congenitale.

Fiul lui Petrus Gonsalvus (1580)

anonim german
...

Se zice ca Petrus Gonsalvus, in ciuda figurii, era un om foarte echilibrat psihic (ce-si depasise cu succes handicapul psihic generat de cel fizic), cult, stralucitor in conversatie, inclinat spre frumos, a carui companie era cautata de aristocrati si intelectuali,

Aceste tablouri reprezinta pentru mine un motiv in plus de meditatie, nu unul pe marginea bolii ci pe marginea unui aspect deseori trecut cu vederea.

Dincolo de piele, carne si oase, dincolo de perfectiuni si imperfectiuni exterioare, pot fi descoperite monstruozitati invizibile ochiului.
Ochiul - acest organ senzorial atat de usor pacalit de forma aparenta a lucrurilor, de estetica sau ne-estetica lor.
Ma refer aici la monstruozităţile lăuntruntrice.

Adevaratii monstri nu pot fi pictati in culori dar pot fi simţiţi cu terminaţiile propriului nostru suflet.

you

2010-11-22T17:21:00.000+03:30

You

porunci inverse

2010-11-21T09:58:00.001+03:30

imagine - Dumitru Agachi

Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie,

Şi-ai poruncit deasemeni ca omul să se-abţie.

Nedumeriţi ne zbatem între porunci inverse,

Cum poţi să-nclini o cupă şi ea să nu se verse?

~ Omar Khayyam ~

ti(m)pul ideal

2010-11-19T17:41:00.001+03:30

Ti(m)pul ideal e cel ce îţi revelează raţiunea de a fi în forma în care eşti :)

zelený ... Kupka

2010-11-17T12:16:00.005+03:30

Oglinda ovala (1911)
MOMA

Nu e intamplator faptul ca am revenit la Kupka :)

In comparatie cu alte culori, Fantisek Kupka a folosit cu zgarcenie verdele, insa atunci cand l-a folosit l-a pus magistral in evidenta.

Cine cauta gaseste, spune un vechi proverb.

Am cautat ... si am gasit. Din lucrarile descoperite voi prezenta cateva acum.

In Oglinda ovala de la Muzeul de Arta Moderna din New York, o pictura de la inceputul perioadei de aur a artistului, combinatia verde-violet e saturata de o lumina aurie ce ingreuneaza compozitia. Ambele culori emana caldura.

O femeie se aranjeaza in fata oglinzii :)
Cu ajutorul unor fronturi de culoare subtil alese artistul reuseste sa redea gratia.

In urmatoarea lucrare, intitulata Voir et revoir, Kupka revine la unul din motivele sale preferate: cel al verticalelor.
...

Voir et revoir
...

Si aici verdele e cald si plin de substanta.

Dar artistul a experimentat si nuantele reci de verde, ca de exemplu in Compliment.
...

Compliment (1912)

Centrul Pompidou - Paris

Trecerea de la verde la albastru se face pe nesimtite iar vecinatatea cu rosul de Burgundia, separata pe alocuri de portiuni cenusii-alburii, asigura echilibrul compozitiei.

Nuantele sunt reci ... la fel ca si complimentele nesincere, din obligatie, sau cele facute cu scopul de a profita de pe urma lor.

Bather (1906)

Inotatoarea pictata in 1906, deci inainte de a se apropia de pictura abstracta, e deosebita prin pozitionare si redarea decorului. Undele verzi ale apei vibreaza cu adevarat pe panza lui Kupka.

La fel se intimpla si in tabloul prezentat anterior, Compliment.

Kupka picteaza vibratia spatiului cu certitudinea ca picteaza faţa adevarata a lumii materiale.

Voi incheia cu un tablou ce a stabilit un record in Cehia : cel mai scump tablou al unui artist ceh licitat si vandut in anul 2009.
Colapsul verticalelor a fost evaluat la 25 960 000 de koroane (CZK).

Colapsul Verticalelor (1935)

Dar nu pretul e important, caci, dupa cum bine se stie, de-a lungul timpului multe tablouri de valoare au fost vandute pe mai nimic, ca apoi, dupa un deceniu sau doua, sa se transforme in veritabile comori pentru muzeul sau galeria de arta ce le-a achizitionat.

As dori sa reamintesc faptul ca Frantisek Kupka detine si un altfel de (trist) record. De abia la varsta de optzeci de ani, in 1951 - deci cu sase ani inainte de anul mortii, semneaza primul său contract cu un negustor de arta.

Nu ma pot abtine sa nu spun ca mecanismul licitatiilor mi se pare o tampenie in toata regula. Sa nu va socheze afirmatia. E o parere personala fara pretentii ... deci se poate trece peste ea.

Omul modern e infectat de virusul pretului ... dar si de cel al celebritatii.
Si nu ma refer aici doar la snobi. Uneori connoisseuri veritabili sunt infectati ...

Dar cel mai periculos tronson il reprezinta milionarii de carton si vedetele inculte pentru care obiectul de arta reprezinta in primul rand un item ce da informatii referitoare la puterea lor de cumparare.

Un sfesnic bizantin, un Picasso, niste tacamuri vechi de argint, o icoana ruseasca, un socant Dali, cristaluri de Bohemia, un covor de Kashan, o acuarela de Kandinsky, niste portelanuri de Sevres si niste miniaturi chinezesti, aruncate toate de-a valma intr-o sufragerie cu suprafata egala cu cea a unui hangar, si arhitectura asemanatoare, reprezinta adevaruri triste ale dolarosferei.

Milionari rasariti peste noapte, fara notiuni elementare de arta, isi inchipuie ca pot cumpara cultura pentru a o pune in salon, garaj sau in toaleta unde se spala pe dinti dimineata.
...

pensula cu piruete şi bemoli - František Kupka
Kupka ... începuturi

prin muzee în căutarea lui Kupka
abstract ... abstract
fotograme în galben-oranj-galben
...

arcuşul

2010-11-15T18:36:00.001+03:30

La sfarsitul saptamanii, mai mult decat în cursul ei, lipsa unei cutii de rezonanta îi inducea un frison de deznadejde prin firele excelent tensionate.
Noapte de noapte, aerul viselor ii era strapuns de solfegii incredibile. Imposibilitatea de a le materializa se transformase in frustrare, frustrarea in enervare, enervarea în apatie ...

Stia mai bine decat multi altii ca nu orice scripca e Stradivarius, Guarnieri sau Amati, dar in lipsa uneia pe masura exersa pe tot ce-i iesea în cale.
Se temea sa nu-si piarda dexteritatea. Compromisul de a canta partituri dubioase pe viori de ocazie, pe unele inchiriate cu ora sau disponibile gratis la sfarsit de saptamana, l-a acceptat din mers, nu cu usurinta dar cu resemnare.
Se simtea ridicol. Avea un dezvoltat simt al ridicolului ... atenuat insa de nevoia organica de a atinge.

Viori de genul celor enumerate se gaseau destule, unele mai proaste decat altele.
Lipsa calitatii nu putea fi suplinita de nimic. Si acest lucru il stia prea bine, dar nu-si putea stapani placerea sadica de a le face sa scârţâie ... un fel de antidot impotriva durerii cronice ce-l chinuia andante sostenuto si care risca sa se transforme într-o depresie acustica de durata.

Stridenţa sunetelor emise de unele îi scutura praful de colofoniu cu care obisnuia sa se pomadeze. Altele cantau falseturi infioratoare afisand o importanta ce-ar fi facut-o sa roseasca în cheia sol chiar si pe prima vioara a filarmonicii din Londra.
Se mai intampla ca lucrurile sa-l amuze, dar nu pentru mult timp.
Cateva, din cele ce-si dusesera veacul cantand muzica lautareasca prin carciumi obscure, deveneau lacrimogene si încercau sa-i castige simpatia. Fara rezultat.
Norocul îi suradea din cand in cand scotandu-i in cale cate o cetera saltareata. Desi nu agrea stilul, prezenta ei ii facea bine.

Dar binele era relativ, caci, ca un stilet, amintirea viorii ce rezonase perfect la atingerea lui i se înfingea din nou în creier.
Amintirea ei nu-i dadea pace.
Stia prea bine. Trecutul era trecut. Viitorul nu parea sa-i rezerve surpriza unei partituri placute iar prezentul anost se desfasura allegro.

Obosit de asteptare, arcusul se retragea în cutia stramta pentru a îmbratisa curbura invizibila a unei viori inexistente.
Doar asa se simtea el însusi ...

... grad sporit de dificultate :)

2010-11-11T21:48:00.002+03:30

In acest noiembrie cu frunze de jar ce ard molcom pe cerul albastru turcoaz, propun o ghicitoare cu grad sporit de dificultate ( culmea ar fi ca cineva sa ghiceasca din prima !!! ).

Autorul tabloului e un pictor cunoscut ... doar ca stilul care l-a consacrat e total diferit.

alfabetarul

2010-11-08T17:43:00.003+03:30

Stia ca ar fi trebuit sa le trateze impartial, dar, scurte perioade de timp, descoperea preferinte inexplicabile pentru unele in timp ce, altele, ii cadeau in dizgratie.
Lipsa uneia ii provoca nelinisti interioare. Ca si cum nu s-ar fi simtit intreg.
Unde s-a mai pomenit alfabetar cu litere lipsa?

Controlul lor devenea pe zi ce trece tot mai greu. Unele litere erau docile, nimic de reprosat, altele insa il exasperau prin spiritul rebel sau prin inflexibilitate. Nici in ruptul capului nu compuneau cuvintele dorite de dinsul.

Prins intre consoane si vocale, ca intre ciocan si nicovala, alfabetarul se straduia sa mentina echilibrul, dar, in locatia geografica unde-si ducea zilele, vocalele aveau prioritate. Afectiva si de vocabular.
Daca ar fi emigrat in Croatia situatia ar fi fost cu totul alta. Acolo paritatea de cinci consoane la o vocala per cuvant e un lucru obisnuit ce nu atrage atentia :)
Sau intr-o tara cu alfabet semitic. Ar fi iesit din monotonie, fiind obligat sa se desfasoare de la dreapta la stinga, si ar fi rezolvat problema vocalelor, caci, acolo, multe vocale desi nu se scriu ... se pronunta.
Adevarul e ca treaba aceasta necesita oarece inclinatii si talent. El era convins ca le avea.

Un gind recent il chinuia cu intermitente, inspaimantandu-l la ivitul zorilor : fara aportul lor nu va putea exprima nimic.
Deci, cu orice pret, trebuia sa le tina captive in cutia veche de lemn. Daca va fi nevoie le voi face prizoniere pe veci, se autoincuraja zilnic agasat de virgula ce-l privea banuitoare pe sub breton.
Ce ciudat ca tocmai ea, fara sa emita nici un sunet, schimba cu 180 de grade sensul propozitiilor ! Prezenta ei ii crestea doza de adrenalina si totodata il irita. Nu-i placea sa fie pus la punct de o virgula. Dar in acelasi timp recunostea ca ii este vitala.

Citeodata dadea dovada de slabiciune. Nu insa si de sinceritate. Dar de cele mai multe ori nu reusea sa renunte la aerul arogant. Poate ca nici nu dorea cu adevarat acest lucru.
... poate ca aroganta era doar masca in spatele careia isi ascundea singuratatea sonora.

la lumina lămpii ... Harriet Backer

2010-11-06T22:53:00.001+03:30

By Lamplight (1890)

Harriet Backer (1845 - 1932) e o pictorita norvegiana bine cunoscuta in tarile scandinave si al carei stil pictural, simplu si rafinat, neafiliat nici unei scoli sau curent artistic ( desi unii il incadreaza la ' impresionism' ) a cucerit publicul amator de frumos.

Pionieratul ei in arta plastica, ca pictor-femeie ... sau femeie-pictor, nu a fost marcat de impedimente sau de evenimente extraordinare.

Acest tablou descoperit intimplator pe net mi-a adus aminte de o promisiune facuta Simonei Ardelean in vara ce tocmai a trecut.

Intr-un comentariu de la postul la dentist impreuna cu Gerrit van Honthorst, Simona imi propunea sa vorbesc despre lampi.

Tabloul Harrietei Backer, prin lumina delicata si albastrul aproape fosforescent, m-a facut sa descopar un lucru ... multi artisti au pictat personaje feminine in lumina candelelor si a lampilor.

Lumina artificiala nu e chiar asa de usor de redat, insa unii pictori reusesc de minune

Nenumarate sunt tablourile ce prezinta femei citind, meditind, scriind scrisori, pieptanindu-se, savurind ceaiul sau pur si simplu odihnindu-se pe un fotoliu scaldat de lumina unei lampi de masa, a aplicelor sau a lampadarelor.

Am realizat ca exista o semiotica a vizualului universal inteligibila, accesibila oricarui privitor, fara sa necesite studii de arta.

Lampa, candela, lumanarea, au devenit simboluri ce au pus in evidenta caracteristici ale spiritului feminin, caci, in esenta, femeia reprezinta un complicat joc de lumini si umbre. De aici sa derive oare misterul feminin ?

Nu cred. El are radacini mult mai adinci.

Voi reveni la aceasta pictorita deoarece picturile ei merita un plus de atentie. Azi insa doresc sa onorez promisiunea facuta Simonei, deci voi atasa doua linkuri unde pot fi gasite diferite modele de lampi.

http://www.neimanmarcus.com/store/catalog/templates/SC3.jhtml?itemId=cat16990732&parentId=cat17640731&masterId=cat000553

http://winwinlifestyle.com/lighting

fata cu chei

2010-11-04T17:57:00.005+03:30

Guido Asenjo Puebla - La Chica del las llaves

http://www.netssa.com/Girl_with_keys.html

Credea ca are chei pentru orice. Pentru incaperi misterioase si situatii inedite, pentru greseli viitoare si absurdul unor stari de moment, pentru seifuri sofisticate si idei nastrusnice, pentru placeri interzise, pentru nonsensul unor sensuri profunde, pentru pivnite cu vinuri vechi si iubiri noi ...

Acolo, la marginea viselor, nu existau pericole. Nu era nevoie de ziduri, de lacate, de chei ... le stringea mai mult dintr-un impuls copilaresc si adevarul e ca o incanta forma lor geometrica.

Cheite mici din argint filigranat si cele masive din fier forjat coabitau pasnic intr-o colectie dezordonata. Nu le folosise niciodata. Nu i se ivise ocazia. Nu gasise nici un lucru tentant pe care sa fi dorit sa-l tina incuiat doar pentru ea insasi.
Cheile si cheitele cu forme ciudate nu aveau nici o utilitate practica insa ea continua sa le pastreze si sa le admire din cind in cind.
Chestiune de atasament feminin.

Intr-o noapte cineva le-a furat pe toate. Era convins ca una din chei e cea cu care-i va putea descuia inima.
Le-a incercat rind pe rind. Incercatul cheilor cerea timp si migala. Avea motivele lui sa nu abandoneze.
A durat ceva timp pina si-a dat seama ca nu va reusi.
In cele din urma, infuriat, a planuit sa o sparga. Cu o incapatinare nefireasca a lovit cu tot ce i-a stat la indemina. Trebuia sa vada ce e inauntru, si, pe de alta parte, nu se putea declara invins de o inima fara aparare. Iata un motiv ce-l facea sa nu se dea batut.
Chestiune de orgoliu masculin.

Nu a reusit.
Iar daca ar fi reusit ar fi vazut ca in inima fetei cu chei nu e nimic ... caci totul fusese inainte daruit.

HB

2010-11-02T18:50:00.002+03:30

Mark Kostabi - Drawn to the Edge

Pentru a putea scrie si desena dupa bunu-i plac, creionul clasic e dependent de ascutitoare.
Fara de ea, dupa un timp nu prea indelungat, zadarnic va zgaria hartia cu varfu-i tocit.

Morala?
... muchiile taioase sunt periculoase. Dar si mai periculoasa e lipsa lor.

transformación

2010-10-30T18:08:00.012+03:30

Llamada (1961)

colectie particulara

Rasfoiam folderul cu picturile Mariei de Los Remedios Varo Uranga in cautarea uneia, nepostata pina acum, cu scopul de a o aduce in discutie pe blog.

A trecut ceva vreme de cind pictura intitulata Llamada ( Chemarea ) mi s-a lipit de inima :)
Azi insa am privit-o cu toata atentia, oprindu-ma asupra celor mai nesemnificative detalii.

Senzatia ca pictorita (para)suprarealista a fost inspirata de El Greco incepea sa se transforme in certitudine. Imi aminteam vag ca citisem pe undeva ca El Greco se numara printre artistii ei preferati.

Mi-am zis ca nu ar fi rau sa caut si alte picturi de aceeasi inspiratie.

Aproape ca am strigat Evrika cind in partea ultima a folderului am dat ochii cu La Huida (Fuga).

Siluetele alungite, forma hainelor, dar si coloratura, duc cu gindul la El Greco.

La Huida (1962)

colectie particulara

Meditam in ce fel sa-mi structurez blogul. Simteam parca mustrarea fetei din La Huida.

Haina albastra mi se parea cunoscuta.
... dintr-o data am realizat totul. Ca si cum in loc de creier as fi avut niste hartii uscate, mototolite si bine presate in cutia craniana si cineva, pe neasteptate, le-a dat foc cu un chibrit.

Fata din La Huida e de fapt una din fetele ce ţes mantia terestra.

Bordando el manto terrestre (1961)

Inchise in scriptorium, urmarite de supraveghetoarea masculinizata, ucenicele tes valuri de pinza cu lungimi infinite. Remedios Varo e una din elevele scolii catolice din tablou. Nu ne dam seama care din ele caci toate sunt la fel, cu parul auriu si imbracate in uniforme bleumarin.

Ceea ce am descoperit eu nu e influenta lui El Greco.

Am descoperit faptul ca aceste lucrari se leaga intre ele. Trebuie privite in sens invers postarii lor pe blog : mai intii mantia terestra, apoi fuga (evadarea) si de abia la sfirsit chemarea.

In Ţesând mantia terestra o intuim pe Remedios Varo scolarita, fetita docila si timorata, fara o personalitate distinct conturata.
Orice abatere de la norme va fi drastic pedepsita de supraveghetoare, caci, in conceptia ei, atribute ca : feminitate, senzualitate si capacitate imagistica reprezinta pacate de neiertat.
De aceea elevele nu trebuie sa aiba timp liber ... sa nu viseze lucruri interzise. Deci ele trebuiesc supuse supliciului rutinei.

La scoala catolica frecventata de Remedios Varo scolaritele erau adeseori pedepsite si trimise in Scriptorium. Inchise in acel turn ele eau obligate sa copieze zeci de pagini cu texte religioase in limba latina.

In La Huida ( Fuga sau Evadarea) o reintilnim pe scolarita devenita adolescenta. Ii recunoastem uniforma si parul. Parul de un auriu palid sugereaza o acumulare incipienta a energiei feminine latente.

Adolescenta e indragostita si va fugi impreuna cu iubitul ei.

Remedios Varo alege barca si riul de foc ca simboluri ale libertatii si pericolului. Fata isi incredinteaza destinul tinarului din barca. Sta in spatele lui ca in spatele unui zid protector. Isi inchipuie ca alaturi de el nimeni nu-i va putea face rau. El e cel ce o salveaza. Dar de fapt nu aceasta reprezinta adevarata salvare.

Privind din nou Llamada (Chemarea) o reintilnim pe adolescenta ajunsa in floarea virstei. De fapt e tot pictorita :)

Acum nu e vorba de eleva maleabila si ascultatoare, nici de adolescenta ce are nevoie de protectie, ci de femeia stapina pe ea, constienta de propria-i putere.

Parul de un rosu intens, asemenea unei flacari cu temperatura adiabatica, avertizeaza asupra puterii distrugatoare. Ea va arde pe oriunde va trece.
...
Va incendia inimi ?
In mod sigur ca da ...
...
Invesmintata in straie de jaratic ea paseste mindra pe strada ingusta a unui oras medieval. Trece cu pasi alunecatori, asemeni unei vapai intetite de vint.

Locuitori in transa sau pe jumatate adormiti, cu ochi goliti de expresie, stau insiruiti linga ziduri. Dar de fapt ei sunt una cu zidul iar zidurile au aspectul unor trunchiuri uscate de copaci. Eu i-am numit oamenii scorbura :)

Oamenii scorbura nu reprezinta nici un pericol pentru dinsa ... dinsa reprezinta un pericol pentru ei.

E suficient sa se desprinda o scinteie din valvataia parului ca totul sa se prefaca in scrum .

Si am mai observat un lucru. Odata cu inaintarea in virsta, podoaba capilara a personajelor pictate creste in lungime. Comparati singuri cele trei tablouri. Fetitele din turn au parul scurt ... parul de foc al femeii din Chemarea e serpuitor si lung.
Remedios Varo a imbracat-o pe femeia din Llamada (Chemarea) cu haine de foc. Nu cred ca a facut-o intimplator. Focul topeste metalele si preface piatra in lava. Deci le e superior.
Artista investeste spiritului feminin cu aceasta superioritate.

Printre altele ma gindeam si la faptul ca Remedios Varo fusese pasionata de latura ezoterica a lumii, de filozofia orientala, de alchimie, de stiintele naturale ... de aceea interpretarea tablourilor ei nu ar trebui facuta doar de critici de arta si esteticieni. Poate ca un biolog, un fizician, un medic, un filozof, un muzician sau, de ce nu, un biet inginer fara cunostinte in domeniul artei, ar putea vedea lucruri inedite si ar putea descoperi simboluri cheie.

Am vorbit deseori despre Remedios Varo si voi mai vorbi daca nu vor interveni surprize neplacute ...
Ceea ce vreau sa scot in evidenta azi e faptul ca, printr-o succesiune de citeva tablouri, pictorita a reusit sa redea cea mai complicata si fascinanta transformare alchimica : eliberarea interioara a spiritului uman.

Interpretarea data de mine poate parea fantezista, fortata sau neadevarata. Nu oblig pe nimeni sa ia in serios ce-am scris ...

ghicitoare înfrunzită

2010-10-28T23:12:00.000+03:30

Pentru că e toamnă, şi pentru că în curând pomii se vor desfrunzi cu totul, aduc pe blog puţină clorofilă.
Rămâne ca cineva dintre voi să-l descopere pe autorul tabloului :)

răsgând de miercuri

2010-10-27T06:48:00.000+03:30

(fotografie descoperită pe un site în limba chineză)

Cei ce şi-au pierdut inocenţa au pierdut dreptul la clipe fericite.

dialog

2010-10-23T16:09:00.005+03:30

imagine - Klaus Leidorf

~ repostare ~

Am impresia că în spatele acestor copaci se sfîrşeşte lumea.

E o ultimă frontieră a frumuseţii, acolo unde echilibrul cromatic între violetul trist si verdele mustind de viaţă atinge nemărginirea.

Un dialog mut se desfăşoară între aceste doua culori, şi, doar cei cu sufletul îngustat de aşteptare îl pot înţelege.

(4 ianuarie 2008)

suflet de unică folosinţă

2010-10-19T11:28:00.003+03:30

Găsit suflet de unică folosinţă aruncat pe un morman de frunze veştede din parc. Steril, capsat, sigilat.
Deci nefolosit. Însă şifonat si pe alocuri pătat.
Pe el un melc frumos colorat îşi visa visul de dimineaţă.
În cazul în care nu-l va reclama nimeni îl voi trimite Agenţiei de Protecţie a Halucinaţiilor Biodegradabile şi Reciclabile.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă - în ciuda inutilităţii noului produs creat.

Fericită sau nefericită persoana care l-a abandonat ... ?

compasul

2010-10-16T11:24:00.003+03:30

Statea cu un picior sprijinit pe coala si cu celalalt ridicat in aer, gata sa faca o pirueta cu raza prestabilita.
Viata i se desfasura precis si concentric, guvernata de rutina aceluiasi 2πR. Existenta decurgea invariabil in jurul punctului in care-si infingea acul.
Deplasarile pe plan(ş)eta nu-i ofereau perspective cine stie ce interesante. Plictiseala tindea sa devina cronica si sa se transforme intr-o depresie cinico-trigonometrica.
Putin mai incolo rigla isi dichisea gra(da)tiile milimetrice. Visatoare privea in lungul si-n latul paginii din fata, un veritabil patinoar pe care avea sa alunece deindata.

Compasul se simtea incomodat de prezenta ei.
O invidia pentru suplete si dezinvoltura cu care glisa in directii imprevizibile, trasind figuri complicate pe care, in rarele-i momente de sinceritate, recunostea ca-i e imposibil sa le inteleaga.

Rigla tresari cind il vazu. Nu-l agrea in mod deosebit dar nici nu o enerva proximitatea lui. Uneori il compatimea cu duiosie : "Saracul! Cum de nu ameteste rotindu-se ca bezmeticul? Ce viata anosta are. Legat mereu de un punct. Sa vrei sa mergi inainte si sa n-ai cum ... "

Compasul parca i-ar fi ghicit gindurile.
"Iar ma compatimeste. Minte de rigla, n-ai ce-i face! Gindeste liniar.
Habar n-are ce-i cu dinsa : cind in sus, cind in jos, cind la stinga, cind la dreapta. Ma mir ca nu s-a frint de atitea zig-zaguri si schimbari bruste de directie."

Rigla se uita iarasi inspre compas.

El se prefacu preocupat, dar, cu virful creionului ridicat in aer, o privi de sus, dominator.
Pe furis ii arunca o privire cercetatatoare. Il enerva admiratia pe care i-o stirnea dinsa si de ciuda intepa si mai tare hirtia.
"(F)rigida si unidimensionala" eticheta scurt. Acest ultim gind il neutraliza pe precedentul. Acum se simtea mai bine, eliberat de sentimentalisme, degajat, stapin pe situatie.

Rigla se prefacu a nu-l observa dar in sine se intreba suparata : "Cine se crede bondocul asta de ma priveste de sus?"
Ii paru rau de judecata pripita. In fond ii admira tenacitatea traseelor circulare si perfectiunea lor. Ea n-ar fi fost in stare de asa ceva. "Ce rost are sa te deplasezi daca mereu te intorci in punctul din care ai pornit? " filozofa nedumerita.
"Egoist, rutinizat si marcat de abstinenta afectiva" conchise ea pe moment cu o contractie micrometrica asemanatoare unei stringeri de inima.

Dialogul incordat al gindurilor fu intrerupt de venirea arhitectului.

El le schimba pozitia si lipi acul metalic al compasului de corpul suplu al riglei. Un fior de spaima, emotie si caldura strabatu cele doua instrumente.
Apoi, cu o mana sigura, roti compasul 180 de grade si-l opri brusc tot de rigla. Chiar in acel moment virful de grafit se rupsese.

Citeva secunde arhitectul a analizat semicercul trasat.

"Ce se intimpla? intra in panica compasul. "De ce mi-a fost inchis drumul de lungana asta care nu se sinchiseste sa se de-a la o parte?
Cita nepolitete! S-a pus de-a curmezisul drumului fara sa-si ceara scuze. Mi-a rupt virful si nici ca-i pasa!"

Arhitectul aseza jos rigla, apoi compasul, si iesi din camera.

Ramase singure, pentru intiia oara, cele doua instrumente s-au privit fata in fata.
Pe hirtie le despartea doar un centimetru si jumatate. In realitate le despartea o neexplorata geometrie.

celebritate si anonimat

2010-10-11T10:54:00.009+03:30

Pola Negri pictata de Tadeusz Styka

Spuneam ca la Muzeul National din Varsovia se afla portretele citorva femei frumoase. Unul dintre ele este si cel al actritei Pola Negri, poloneza de origine, executat de un pictor putin cunoscut, dar executat cu mult nerv.

De peste timp, Pola Negri ne arunca un suras hollywoodian, cu irisii stralucitori si pupilele dilatate de cocaina prizata cu nonsalanta cu care altii isi sorbisera cafeaua.

Tadeusz Styka (1889 - 1954) - a fost un portretist polonez ce si-a dus veacul mai mult pe la Paris. A pictat cu predilectie portretele unor artisti celebri ai timpului ( Pola Negri, Dolly Grey, ...), pe cele ale unor personaje ce alcatuiau crema societatii pariziene, sau in trecere prin capitala Frantei, insa, din cind in cind, si pe cele ale unor femei necunoscute, probabil modele profesioniste.

Saracimea informatiilor de pe net referitoare la acest pictor m-a luat prin surprindere. Tadeusz Styka e aproape un anonim :) ...

El a ramas mereu in umbra ilustrului sau tata, pictorul Jan Styka - cu un loc aparte in arta poloneza, si in urma fratelui sau, indecentul Adam Styka.

Ca un amanunt interesant : filmul Mazurka (nu l-am vazut), cu Pola Negri in rolul principal, a fost filmul preferat al lui Adoph Hitler.

Atit pentru azi :)

adimensional

2010-10-09T20:47:00.000+03:30

Ar fi trebuit să ştii. Şi ştii. Asemenea tuturor lucrurilor palpabile, golul are dimensiuni.
Adimensională e doar clipa în care-l măsori.

fotograme în galben-oranj-galben

2010-10-08T00:11:00.008+03:30

Form of Yellow

Ma simt cu inima mult mai impacata pentru ca in aceasta toamna am reusit sa-l aduc aici pe Frantisek Kupka ... pe el si picturile lui abstract-lirice.

De mult timp doream sa-i prezint tablourile insa am aminat mereu din cauza ca nu stiam de unde si cum sa incep.

Blogul de azi a pornit de la o observatie facuta de Mirela Pete. Ea spunea ca in pictura lui Kupka ne intilnim prea putin cu culoarea galben, ceea ce e perfect adevarat.

Am simtit nevoia de a aduna intr-o postare tocmai acele lucrari in care predomina galbenul, oranjul, caramiziul ...

Voi vorbi mai putin si va voi lasa sa priviti in liniste :)

Pentru inceput propun inca un portret din Gama Galbena.

Yellow Scale (1907)

Muzeul de Arta din Houston, SUA

De la portret pictorul trece cu usurinta la compozitii abstracte, cum ar fi si aceasta careia i-a ales un nume pe masura.

Series CVI

Dansatoarea de cabaret a intrat recent in colectia Allen Memorial Art Museum de la Oberlin College. Aici galbenul este intens, energetic si ritmat.

Showgirl in Yellow Costume - nedatat

Oberlin College

Galbenul apare si in alte tablouri ce reprezinta femei, cum ar fi de exemplu remarcabilele The Colored One si  The Autumn Sun, ce pot fi gasite usor pe flickr.

Poate ca ma insel, dar pictura urmatoare mi se pare ca seamana cu o perdea incretita prin care e filtrata lumina.

Ordonance sur verticales en jaune
Centrul Pompidou, Paris
...

Combinatia galben-mov e o combinatie clasica. La Kupka ea capata noi valente atit prin introducereaa unor culori si forme complementare ce-i dau un echilibru cromatic inedit cit si datorita nuantelor alese pentru a vizualiza reminiscentele. Consider aceasta lucrare ca ca fiind foarte muzicala.
...

Violet et jaune - Reminiscence (1921)
Centrul Pompidou

In acelasi an picteaza La Forme de l'orange, lucrare unde experimenteaza stratificarea curbilinie a culorii.
...

La Forme de l'orange (1921)

Centrul Pompidou

Voi incheia blogul cu un desen, mai bine zis cu un studiu facut in 1957 - anul mortii.

Traits animes (1957)

Centrul Pompidou, Paris

Discul oranj din mijloc magnetizeaza atentia. Acolo e miezul fierbinte al vietii. Privindu-l m-am gindit la Eminescu :

Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...

De-atunci negura eternă se desface în făşii,

De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...

De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute

Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute

Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.

(Scrisoarea I - fragment)

Ultima pata de culoare pusa de Frantisek Kupka inainte de a-si lua pentru totdeauna ramas bun de la fermecatele-i pensule cu piruete si bemoli ...

pensula cu piruete şi bemoli - František Kupka
Kupka ... începuturi

prin muzee în căutarea lui Kupka
abstract ... abstract

...

(de)cadenţă fatală

2010-10-04T16:30:00.005+03:30

imagine - Misha Gordin
...

Cel mai urât lucru care i se poate întâmpla unui bărbat este să devină ridicol în propriii lui ochi într-o chestiune de o însemnătate vitală, să descopere, bunăoară, că suma şi substanţa simţirilor sale nu reprezintă nimic altceva decât o porcărie.

Søren Kierkegaard

plecare

2010-10-02T23:07:00.002+03:30

Gonbad-e Soltanieh - Zanjan

Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,

Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine,

Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.

Nu va mai fi nici lumea - căci gândul meu o ţine.

~ Omar Khayyam ~

ghicitoare experimentală

2010-09-28T12:13:00.002+03:30

De data asta o lucrare fara semnatura :)

Cine credeti ca a creat-o ?

cherchez la femme

2010-09-27T08:23:00.001+03:30

Cautati femeia si il veti descoperi pe barbatul din spatele ei, mai bine zis pe cel ce a pictat-o.
Ghicitoarea nu e foarte grea. Am altele mai dificile pe rol :) ... dar le pastrez pentru 'la iarna'.

... altă toamnă

2010-09-22T19:43:00.003+03:30

A venit toamna. Alta.
Zilele trec parca din ce in ce mai repede. Uneori sirul lor inselator dispare pentru o clipa din memorie.
Privesc ziua de azi cu sentimentul ca e prima zi pe care o traiesc altfel ... o respir altfel.
Poate ca o traiesc la fel, cu precizia aceleasi rutine omniprezente, insa eu am devenit alta si de aici sentimentul schimbarii perceptiei.
Nu e nevoie sa scriu pe hirtie citeva cuvinte pentru a descrie o stare ce nu poate fi descrisa prin mii de cuvinte.

Pentru o noapte si-o zi voi deveni iarasi ostateca echinocţiului de toamna. E un prizonierat ce-mi face placere ...

Ma las din nou prada acestei dulci captivitati.

Anotimpurile vin si pleaca cu repeziciunea cu care se deruleaza imaginile prin ferastra unui accelerat in viteza.
Din cind in cind cineva intra in compartimentul in care mi-am instalat gindurile.
Intrusii ma incomodeaza. Privirile cercetatoare ma obosesc. Discutiile de complezenta imi produc disconfort maxim.

Pentru a scapa de schimburile de cuvinte conventionale ies pe neasteptate.
Gindurile ma urmeaza tacute.
Uneori le las mult in urma. Uneori nicaieri nu e loc de ele.
Infidelitatea mea nu le descurajeaza. S-au obisnuit cu mine asa cum sunt.

Azi e 1 Mehr ... si prezic ca e ultimul 1 Mehr trait pe acest meleag cu granite inselatoare trasate de doruri si vint.

abstract ... abstract

2010-09-20T23:05:00.002+04:30

Blue (1913-24)

Pentru azi propun o noua vizita virtuala la Praga, tot la Galeria Nationala.

Motivul vizitei il reprezinta citeva din picturile abstracte realizate de František Kupka expuse la Palatul Veletržní, palat ce gazduieste colectiile Muzeului de Arta Moderna si Contemporana.

Deci pentru azi numai si numai lucrari abstracte !

Prima imagine din blog face parte din seria studiilor verticalelor ce l-au pasionat pe Kupka decenii de-a rindul.

Aceste fronturi verticale de culoare, intrerupte uneori de plane orizontale, sunt arhitecturale in esenta lor si de aceea ne duc cu gindul la turnuri zvelte si zgiriie nori.

Nuantele de albastru tisnesc din pamint si ape spre a se uni cu albastrul cerului ... o uniune a teluricului cu celestul, asta cred ca a dorit sa exprime pictorul in tabloul de fata.

Natura a reprezentat sursa de inspiratie si pentru Primavara Cosmica.

Cosmic Spring (1913-14)

Paleta coloristica se diversifica, aranjarea spatiala e schimbata, verticalului ii este preferata o structura curbilinie purtatoare a unui mesaj subliminal : vibratia.

La Kupka culorile vibreaza cind intr-un mod vizibil cind intr-unul ascuns. El insusi marturisea :

"I do not think it is necessary to paint trees, as people on their way to the exhibition can see better ones in reality, I do paint but I paint only the conception, the synthesis: if you like, the chords"

Lacul - The Piano Keys e considerata o lucrare de referinta in opera lui Kupka, lucrarea de ruptura si trecere definitiva spre arta abstracta, iar uneori drept prima lucrare abstracta.

Lake (1909)

...

Daca e sa o analizez prin prisma unei definitii seci nu cred ca aceasta pictura se poate numi abstracta caci, conform definitiei, pictura abstracta nu trebuie sa aminteasca in mod direct formele umane, ale obiecteleor fizice sau cele ale regnului vegetal si animal.

Ori in aceasta pictura clapele pianului sunt foarte vizibile, la fel si degetele ce le apasa.

Totusi Lacul e o lucrare de sinteza foarte reusita. Pentru a o picta Kupka a frecventat mai multe sedinte la laboratoarele de fizica tinute pentru studentii de la Sorbona.
Pictura s-a vrut totodata si un omagiu adus lui Helmholtz, fizician german ale carui cercetari au lasat o profunda impresie asupra pictorului ceh ce, in mod intuitiv, se regasea sufleteste in teorii si ecuatii ce dirijeaza ordinea ascunsa a Universului.
...

Unii critici de arta au declarat Fuga ( 1911) drept prima pictura abstracta din istoria artei. Ulterior pictorul va dezvolta subiectul in mai multe tablouri. In prezent, lucrarile din seria Fugilor nu lipsesc din ilustratiile ce-i insotesc biografia.
Alti critici insa afirma ca o acuarela pictata in 1910 de Kandinsky ar trebui considerata drept prima pictura abstracta din arta contemporana. Acuarela lui Kandinsky imi lasa mai degraba impresia unui exercitiu coloristic, nu a unei lucrari plastice premeditate ... gindite.
...

Fugue in Red and Blue (1911)

(varianta de la Galeria Nationala din Praga)

...

Fuga in doua culori a devenit cu timpul emblema Muzeului de Arta Moderna si Contemporana din Praga.

Pentru Kupka culorile reprezinta doar un motiv de a medita pe marginea unei idei. In acest caz au fost alese rosul si albastrul.

Cald si rece, pozitiv si negativ, feminin si masculin, pasiune si ratiune, dragoste si ura, razboi si pace, foc si apa ... si cite alte interpretari nu se pot face?!

Parerea mea personala e ca Fuga in doua culori, desi inspirata de Fugile muzicale, reprezinta de fapt atractia contrariilor, nevoia de echilibru si complementaritate.

In multe privinte il compar pe Kupka cu Brancusi. Ambii au incercat sa vizualizeze idei si concepte ... insa nu acesta ar fi singurul lor punct comun :)

Rosul apare frecvent in picturile lui Kupka. Uneori el foloseste nuate de rosu sângeriu cu un puternic impact vizual asupra privitorului.

Pentru a ilustra spusele fac apel la un tablou imprecis datat.

Creation (1911-20)
...

E multa viata si energie pe acesti citiva centimetri patrati de pinza din Primavara Cosmica si Creaţie, ambele lucrari facind parte dintr-un ciclu inspirat atit de Natura cit si de scrierile teosofice ce l-au ghidat mereu pe pictor. Suprapunerea de cimpuri vizuale genereaza o pendulare a privirii, asemanatoare cu leganarea instinctiva a corpului in momentul auditiei unei melodii ritmate.

Voi incheia cu un tablou in alte culori si guvernat de alte forme.

Calmul generat de alaturarea formelor unduitoare, asemeni apelor unei oglinzi, te indeamna la visare ...

Blowing Blues II (1922-36)

pensula cu piruete şi bemoli - František Kupka
Kupka ... începuturi
prin muzee în căutarea lui Kupka

EL şi EA - parte din geometria sacră

2010-09-18T22:30:00.000+04:30

"Opera de artă trebuie să fie creată ca şi o crimă perfectă - fără pată şi fără urmă de autor... "

Constantin Brâncuşi

S-a zis despre sculptura aceasta ca are ceva din arta civilizatiei Maya. Altii au spus ca aerul ei ludic aduce cu desenele facute de copiii de gradinita, iar cei mai sceptici cu greu voiau sa o accepte ca pe o opera de arta.

Abstractizarea si simplismul vorbesc pe intelesul tuturor, in toate limbile pamintului.

Eu vad aici ceva ce vine din paleolitic si merge nestingherit spre epoca calatoriilor interstelare.

Ceva ce niciodata nu se va schimba. Ceva ce pururi va ramine identic. Comuniunea dintre un EL si o EA.

Iluzia data e ca EI privesc lumea printr-un singur ochi. Sau poate ca numai la prima vedere avem de a face cu o iluzie. Caci privind mai mult intelegem ca aceasta e de fapt realitatea ascunsa a lucrurilor.

E vorba de un cub al perfectiunii, in care, EI , reintregesc sfera din care, in timpuri imemoriale, au fost desprinsi.

...

imagine blog - Sarutul, sculptură în calcar - 1916, Muzeul de Artă din Philadelphia, SUA

o melodie mai altfel

2010-09-13T20:05:00.003+04:30

.
..
...

o melodie mai altfel

copil fără copilărie

2010-09-11T23:15:00.004+04:30

Jean Hey - Margaret of Austria

Metropolitan Museum, New York
...

In momentul de fata o priviti pe Margareta de Austria, asa cum a fost vazuta de catre Jean Hey, pictor cunoscut si sub numele de "Master of Moulins".
Tabloul se afla la Muzeul Metropolitan din New York.
Autorul, flamand dupa cum se pare, a activat in perioada anilor 1480-1500.
Dar nu despre pictor doresc sa vorbesc azi ci despre personajul pictat, mai bine zis despre destinul printesei.
In final voi pune o intrebare :)

Cine e fetita din imagine si de ce mi-a atras atentia?

Biografia ei poate fi citita pe wikipedia insa o voi sumariza aici pentru a da fluiditate blogului.
Margareta de Austria a fost fiica imparatului Maximilian I. La virsta de trei ani, din ratiuni politice, tatal o promite ca logodnica pentru Carol al VIII-lea, fiul regelui Louis al XI-lea.
Micuta Margareta devine logodnica lui Carol al VIII-lea si din copilarie e trimisa la curtea regala franceza si e educata corespunzator pentru a deveni viitoarea regina a Frantei.
Jean Hey a pictat-o pe cind ea avea in jur de zece ani, cu doar un an inainte ca printesa sa treaca prin prima tragedie a vietii.

Ce m-a izbit pe mine in acest portret e aerul ei foarte serios ... predestinat parca pentru incercarile viitoare ale vietii. Un chip imbatrinit inainte de vreme.
Mai mult, am trait cu impresia ca pe figura printesei puteau fi citite tragediile ulterioare.
Le voi enumera cronologic.

Anul urmator, tot din ratiuni politice, logodnicul o repudiaza si se casatoreste cu mama ei vitrega, ducesa Anne de Brittany.
Casatoria ducesei cu tatal Margaretei fusese anulata anterior de catre autoritatea papala. Complicate sunt itele vietil la curtile imperiale.
Nimic de comentat in afara faptului ca Margareta, copil inca, se atasase sincer de printul Carol.

Avea doar unsprezece ani si experienta unei repudieri.
Un copil asemenea unui pion pe o tabla de sah, mutat cu abilitate de catre un tatal imparat.

Imparatul Maximillian, pentru a intari relatiile cu Spania, negociaza casatoria Margaretei cu unicul fiul al reginei Isabela de Castilia si al regelui Philip.
Juan de Castilia, print de Asturia devine logodnicul printesei Margareta de Austria.
Casatoria are loc in 1497, an in care Margareta implinea saptesprezece ani.
Dupa sase luni de casatorie sotul moare. Va ramine vaduva si insarcinata. Va naste prematur o fetita.

Dar parca tragediile din viata au fost prea putine caci, nimeni nu stie de ce, viitorul ii va rezerva altele.
In 1501 se va casatori cu Phillibert al II-lea, duce de Savoya. Trei ani mai tirziu el va muri.
Vaduva pentru a doua oara, la numai douazeci si patru de ani, ea jura ca nu se va mai casatori vreodata, refuzindu-i pe pretendentii ce au urmat.

Isi va lua in serios rolul politic pentru care a fost educata.
Devine tutore legal pentru fiului fratelui ei si in acelasi timp e investita in functia de guvernator al Olandei Habsburgice.
Se ocupa de educatia nepotului dat in grija, nepot ce va deveni mai tirziu cunoscutul imparat Carol al V-lea.
Despre rolul ei in politica si economia Olandei puteti citi aici. In mare, se poate spune ca a avut un rol pozitiv si a adus Olandei o relativa prosperitate.

Amintesc faptul ca Margareta de Austria primise o educatie pe masura.
Scria versuri si cinta la mai multe instrumente, stia sa poarte discutii pe teme filozofice dar avea si abilitati strategice, ea fiind persoana care a negociat tratatul de la Cambray.
Colectiona carti si manuscrise rare, in special texte liturgice, si intretinea legaturi amicale cu invatatii vremii.
Totusi, mie, viata ei mi s-a parut trista, lipsita de placeri simple si fara clipe de odihna adevarata.
Adevarul e ca vietile printilor si printeselor nu au fost si nu sunt asa cum le cred muritorii de rind.
Va muri in jur de cincizeci de ani, de moarte naturala.

Citind biografia acestui copil fara copilarie mi-au revenit in minte frinturi de discutie din propria-mi copilarie.

Eram in tren si in compartiment cu noi calatoreau doi barbati, avocati de meserie.
Mai intii au discutat despre procesele lor, cazuri pe rol si alte asemenea.
Am devenit atenta la ei de abia in momentul in care au inceput sa spuna ceva interesant. Ei afirmau ca sinucigasii ar avea anumite caracteristici faciale comune, dar si un anume fel al privirii. Studiind fotografii ale mai multor copii, printre care si cele ale viitorilor sinucigasi, fara sa cunoasca insa 'destinul' fiecarei fotografii in parte, cica psihologii i-ar fi identificat cu o buna marja de eroare pe sinucigasi. Mi se parea incredibil. Mai bine zis mi se parea incredibil ca omul sa poarte in el germenele viitorului.
Notiuni ca destin, implacabil, soarta, hazard, probabilitate, sansa ... le-am descoperit si inteles partial mult mai tirziu.

Privind portretul printesei Margaretei de Austria, fara sa stiu absolut nimic din biografia ei, am avut viziunea unui destin tragic.
Parca Cineva ii pictase nefericirea viitoare pe chip.

I-am cautat biografia, am citit-o si am ramas pe ginduri.
Apoi mi-a venit ideea sa lansez un test. Doream sa vad daca faptul de a-i fi ghicit sau de a-i fi intuit viitorul tragic a fost o simpla intimplare sau daca si altii vor gindi la fel ca mine in momentul in care ii vor privi portretul. Doream sa aflu in ce masura e posibil ca viitorul sa poata fi citit pe chipul unui copil, al unui om ...

Repet : Jean Hey i-a pictat portretul cu un an inainte ca sa i se intimple primul eveniment tragic al vietii.

Intrebarea mea : credeti ca pe chipul cuiva (i) se poate citi viitorul?

Adaug citeva intrebari ajutatoare :)
Oare destinul, daca exista asa ceva, isi pune o amprenta implacabila pe chipul fiintei umane?
Alegere, refuz, proprie determinare, decizii ... sunt notiuni teoretice ce se anuleaza pe ele insele in ecuatiiile complicate ale Hazardului, sau nu, sunt notiuni ce-si arata rezultatele practice?

test din curiozitate

2010-09-10T17:50:00.002+04:30

Portretul postat aici a stat vreme indelungata pe lista de asteptare. Mai tirziu voi explica motivele.
Acum insa adresez o rugaminte.
Pe cei ce cunosc portretul ii rog sa se abtina si sa nu sufle un cuvint : )
Pe cei ce nu stiu nimic ii rog sa priveasca cu atentie fetita pictata si sa-mi spuna ceea ce cred despre dinsa. Sa-i faca un scurt portret psihologic sau sa-si exprime parerea despre viitorul ei.
Credeti ca fi bogata, saraca, fericita, nefericita, va deveni scriitoare, poeta, muziciana, criminala, calugarita sau o gospodina oarecare ?
Va muri tinara sau batrina? Se va sinucide sau va muri de batrinete? Sau poate de o moarte tragica?
O considerati inteligenta, buna la suflet sau foarte rea si razbunatoare?
Spuneti ceea ce va inspira pictura.

In final voi deconspira personajul tabloului.
Fac acest test din curiozitate. Veti afla si de ce : )

hei !

2010-09-09T22:27:00.001+04:30

secundele
grăbite
ţinîndu-se de mână,

ca nişte copii de grădiniţă

ce trec cu paşi nesiguri strada.

îmi vine să le strig din urmă :

- hei ! ... prostuţelor, unde vă grăbiţi?

dezamăgirile au tot timpul

să vă aştepte :)

.... uitaţi-vă o clipă cât de verde
se vor desînverzi mâine frunzele.