Inainte de a citi acest text recomand sa aruncati o privire pe
primul post dedicat lui
Kandinsky si
Gabrielei Münter deoarece acolo am dat o parte din reperele lor biografice.
Voi continua povestea aici, si inainte de a lua in discutie neconcordantele din diverse biografii, voi incerca sa va o prezint pe aceasta
doamna a picturii germane prin prisma peisajelor pictate de ea insasi, caci datorita lor a devenit cunoscuta, desi nici lucrarile portretistice nu sunt cu nimic mai prejos.
Gabriele Münter (1877-1962) reprezinta un nume de referinta in expresionismul german cit si in cel european.
Traind intr-o perioada in care accesul femeilor la scolile superioare de arta din Germania nu era posibil, dar inzestrata cu talent si cu vointa, ea cauta prin toate caile sa-si urmeze vocea interioara.
Prima etapa din viata de artista o reprezinta studiile facute la
Scoala de Arta pentru Doamne din Düsseldorf. Acolo dobindeste un minimum de cunostinte legate de desen si pictura. Ambitia de a merge mai departe o face sa se inscrie la proaspata scoala infiintata la Munchen de catre Wassily Kandinsky.
Devine studenta la
Phalanx in 1901 iar in 1902 il are ca profesor pe cel ce ulterior va devenil
totul pentru dinsa.
In acel an, Anna, prima sotie a pictorului rus, locuia inca cu el la Munchen. In 1904 ea il va parasi si se va reintoarce in Rusia.
Gabriele se indragosteste de Kandinsky in 1902. Urmeaza o relatie de iubire platonica de aproape un an. In 1903 relatia devine intima, insa nu publica.
E anul de gratie al Gabrielei. Voi reveni asupra acestui an :)
Dupa ce Anna pleaca in Rusia, Wassily si Gabriele anunta
oficial legatura lor neoficiala si se muta sa locuiasca impreuna.
Acesta a reprezentat un act de mare curaj din partea unei femei de buna conditie sociala. Gabriele a fost perfect constienta ca va atrage oprobiul familiei si al societatii germane, societate tributara unor norme morale foarte rigide.
Dupa cum spuneam anterior, Wassily si Gabriele calatoresc mult impreuna : Italia, Franta, Olanda, Bavaria, Tunisia ...
Calatoriile facute in zona Alpilor Bavarezi ii lasa o puternica impresie.
Culorile toamnelor, iernilor, verilor si primaverilor montane o fac pe Gabriele sa cumpere o vila la Murnau, intr-un loc linistit la poalele muntilor.
In 1909 ei se vor muta acolo.
Acest loc,
Murnau am Staffelsee, a reprezentat locul de nastere al miscarii
Der Blaue Reiter - Calaretul Albastru.
Ma deranjeaza la culme faptul ca, decenii la rindul, aproape in exclusivitate, i s-a atribuit lui Kandinsky ideea acestei miscari. Realitatea e, iar unii biografi au demonstrat-o, ca cea care a avut initiativa a fost Gabriele, catalizorul actiunii fiind Jawlenski.
Kandinsky a fost teoreticianul grupului, cel ce dorea sa exprime
lumea interioara, sa descopere simbolismul si psihologia culorilor dar in acelasi timp sa faca legatura intre muzica si culoare.
Ca teoretician, el a influentat foarte mult ceea ce ulterior va primi numele de
pictura abstracta.
Locuitorii micii asezari bavareze au denumit vila ei
Casa Rusilor ... rusii fiind reprezentati de Kandinsky, Marianne von Werefkin si Alexej Jawlensky.
Mai veneau acolo Paul Klee, August Macke, Franz Mark ... deci
ramura germanica a miscarii.
De ce
Calaretul Albastru, va veti intreba poate?
Am sa va raspund prin intermediul picturilor ei. Asa veti intelege mai bine.
Prima lucare din acest blog atrage atentia prin puritatea azuriului unui cer de primavara ce se imbina armonios cu copacii infloriti si pajistile inverzite. In fundal se vede un tren, iar in prim plan doi copii jucindu-se.
Die letze Schnauferlzug a fost pictata in 1923. Din pacate se gaseste intr-o colectie particulara.
Un peisaj idilic vazut prin ochii unei femei profund indragostite.
Cel de-al doilea tablou propus,
The Blue Mountain, e tabloul preferat al autoarei. A fost pictat la
Murnau in 1909.
O prima varianta a tabloului, definitiv pierduta, a fost urmata de o a doua varianta, care, din fericire, a supravietuit celor doua razboaie mondiale. Lucrarea se afla in colectia
Deutsche Bank.
Iata ce afirma Gabriele Münter
referitor la culoarea albastra :
“Especially during foehn, the mountains stand there like a powerful crown in the picture, blackish blue. This was the color I loved the most.”
In urmatorul tablou, intitulat Boating, nuantele de albastru se diversifica. Aceasta scena pictata in 1910, inspirata de o excursie facuta prin imprejurimile oraselului Murnau, se afla expusa la Muzeul de Arta din Milwaukee, SUA.
Recunoasteti personajele tabloului ?
Barbatul in picioare e Kandinsky. Cea care visleste, cu palarie albastra pe cap, e Gabriele.
Femeie din fata ei, cu palarie rosie, e Marianne von Warefkin, iar copilul de linga ea e baiatul lui Jawlenski, baiat al carei mama e servitoarea Mariannei ... incurcate poveste.
Acest tablou, in aparenta extrem de simplu, e expresiv atit prin culoare cit si prin aranjamentul personajelor.
Din pacate, unii s-au intrecut in inexactitati pe care le-au publicat prin diverse reviste respectabile.
Foarte multi sunt cei ce afirma ca dupa despartirea lor din 1914 Gabriele a trecut printr-o perioada de depresie foarte puternica si ca nu a mai pictat deloc pina sa-l intilneasca pe criticul de arta Johannes Eichner, cel de-al doilea barbat important din viata ei.
Da, e adevarat ca a suferit extrem ... un acel extrem pe care culorile il redau mai bine decit cuvintele (si voi reveni pe marginea acestui subiect ), insa a pictat chiar si dupa despartirea de Wassily. Nu atit de mult ca inainte, insa a pictat, si a pictat foarte bine. Dovada care face praf afirmatiile acestor biografi o reprezinta tablourile din acea perioada.
Vreau sa spun ca, dupa razboi, multe familii de germani au emigrat in Statele Unite, luind cu ei tablouri si obiecte de arta ce le-au infrumusetat caminele din tara de origine.
La ora actuala, in America, au fost identificate si autentificate mai bine de o suta de tablouri apartinind acestei pictorite expresioniste ce a ramas mereu in umbra, desi merita sa i observe originalitatea si talentul.
Fericitul eveniment al redescoperirii Gabrielei Münter s-a petrecut pe etape.
O prima etapa a reprezentat-o expozitia retrospectiva organizata cu ocazia aniversarii virstei de optzeci de ani.
O a doua etapa cred ca o reprezinta expozitia comemorativa din 1980 de la Universitatea Harvard, ocazie cu care publicul american a descoperit un univers pictural ce vibra de culoare.
In mai recenta expozitie retrospectiva din 1998 de la Virginia Museum of Fine Arts au fost expuse in premiera lucrari inedite din colectii particulare.
Expozitiile reprospective organizate de-a lungul deceniilor au pus in lumina o artista de o extraordinara expresivitate, feminitate, simt al culorii si originalitate.
Culorile ei au fost denumite emotionale :)
Peisaj autumal la Murnau am Staffelsee a fost pictat in 1923, deci dupa despartirea de Kandinsky din 1914 si intilnirea cu Eichner din 1928. La fel si prima imagine a blogului, Die letze Schnauferlzug. (iata deci ca unii biografi nu s-au documentat indeajuns de bine!)
Cit de pur si vibrant e albastrul Gabrielei Munter din aceste doua picturi realizate in 1923 !
In continuare propun un alt tablou pictat mai tirziu, in 1932. E vorba de Murnauer Moos.
Capitele de fin, ca niste pere mari, cu glazura de zapada, se profileaza pe cerul unei nopti reci de iarna. Printre ele, un satean din Murnau imi mina tacut sania.
In 1931 Gabriele si Johannes Eichner se muta sa locuiasca impreuna la Murnau, in vila incarcata de amintiri dureroase, amintiri pe care Gabriele le-a purtat ca pe niste cicatrici singerinde de-a lungul intregii vieti.
Nu stiu ce fel de om a fost Eichner, insa in amintirile lui si in interviurile acordate diverselor publicatii, s-a oprit mereu cu povestitul pe buza prapastiei ce o reprezenta durerea Gabrielei Münter.
Desi stia toate amanuntele, pictorita spovedindu-se lui ca unui duhovnic, el a preferat sa taca.
In acea perioada sumbra Hitler accede la putere. Nazistii ii considerau pe artistii expresionisti drept niste degenerati, tablourile lor fiind confiscate si distruse de catre armata germana.
Eichner e cel ce o convinge pe Gabriele sa se reintoarca la Murnau si sa salveze operele de arta ramase in vila tineretii ei. E vorba de tablourile lui Kandinsky, in primul rind, dar si ale altora.
Daca astazi avem posibilitatea sa admiram ceea ce a creat Kandinsky in perioada Munchen-Murnau, acest lucru i se datoreaza in primul rind Gabrielei Münter, care, in ciuda tuturor suferintelor pricinuite de fostul tovaras de viata, ia decizia sa ascunda picturile lui Wassily, ale ei, si ale altor prieteni.
In 1957, cu ocazia aniversarii virstei de optzeci de ani, Gabriele Munter va dona Galeriei Lenbachhaus din Munchen toate lucrarile salvate in perioada razboiului, plus celelalte pictate ulterior.
La Munchen se gaseste cea mai importanta colectie de pictura asociata curentului artistic Calaretul Albastru. Aviz amatorilor!
Voi incheia cu o scena pictata in 1933, tot la Murnau ... si tot albastru. Multe nuante de albastru, de mov, de gri ... si iarasi de albastru :)
In acest tablou eu il vad pe Kandinsky cum se indeparteaza pe ulita inzapezita.
Nu stiu ce ma face sa cred ca in 1933 Gabriele si-a regasit linistea interioara si l-a iertat pe cel ce i-a distrus viata personala dar nu si pe cea de artista.
